Regizorii sunt, de regulă, oamenii care stau în spatele reflectoarelor, în spatele scenei, ei sunt cei care trimit în linia întâi a actului artistic propriile suflete prin emisari, prin intermediul protagoniștilor care ies la rampă în fața publicului. În cazul teatrului radiofonic, acolo unde „teatrul se vede cu inima și cu mintea”, regizorul trece aproape neobservat. Pentru ediția din această săptămână a campaniei „Premianții fără premii” vă propunem întâlnirea cu maestrul Mihai Lungeanu, omul care de decenii stă în spatele teatrului venit pe unde radio.
Pe următorul protagonist l-am descoperit ca urmare a unei propuneri venită din partea unui amic. A făcut de câteva ori vorbire despre domnia sa, a insistat ușor, atât cât a trebuit pentru a stârni curiozitatea, iar apoi a tăcut. Într-una dintre zile a trimis un mesaj simplu „domnul Lungeanu este aici la mine, vă puteți vedea!?”. Am dat curs invitației, fără prea mare entuziasm, fapt pe care îl mărturisim acum, ca pe o penitență. Cunoașterea domnului Mihai Lungeanu a generat o trăire sufletească greu de exprimat în cuvinte. Am aflat că de mai bine de 40 de ani trudește pe ogorul teatrului, al teatrului radiofonic, al artei teatreala în general. Nu știm dacă ar fi bine să începem cu proiectele domniei sale în materie culturală din momentul de debut sau cu cele mai noi. Ficecare dintre ele dau greutate unei personalități formate în timp și care mai are încă multe de spus în acest domeniu.
L-am rugat pe domnul Lungeanu, înainte să accepte invitația noastră, să participle la una dinre edițiile acestei campanii, lucru care s-a și întâmplat. Suntem bucuroși să prezentăm opinia invitatului nostru în legătură cu această campanie civică: „Premianţi fără premii?! Pare uşor paradoxal, dacă ne gândim că însuşi titlul de premiant este în sine semnul consideraţiei acordate de societatea din care face parte premiantul… (cf. lat. praemium – Recompensă materială sau distincție acordată cuiva pentru merite și succese deosebite obținute într-un domeniu de activitate, la un concurs etc.)… Aşadar, în lipsa vreunui stimulent material, nu ne putem gândi decât la compensarea sa prin calitatea şi energia aprecierilor cuprinse în semnul distincţiei acordate. Este ceea ce am observat, cu emoţie, la întâlnirea de sâmbătă 6 august dedicată acestei campanii, petrecută lângă fântâna din centrul oraşului… Invitat şi eu să devin parte a acestei campanii, mă descopăr nu doar nepregătit dar şi insuficient de merituos pentru a corespunde distincţiei pe care un grup de oameni (sinceri, motivaţi, pasionaţi, perseverenţi) se pregătesc să mi-o acorde, public, pentru, probabil, merite ştiute sau nu. Am senzaţia că acest premiu vine dintr-o altă dimensiune decât cea administrativă sau profesională, şi că valoarea sa reală acoperă o poveste de viaţă obligatoriu adevărată, (aşa cum şi basmul românesc păstrează ambiguitatea expresiei „fără de preţ”). Mă declar impresionat şi recunoscător proniei că îmi va da şansa unei inefabile şi indefinibile întâlniri cu o parte dintre concetăţenii (inimoşi şi generoşi) ai unui oraş în care destinul m-a aşezat şi pe care îi voi purta, ca adevărat premiu, în toate clipele rămase vii dintr-o viaţă dedicată artei, teatrului, oamenilor”.
Pentru exemplul de dăruire în folosul artei teatrale, pentru întreaga sa carieră, vă propunem să ne întâlnim cu domnia sa și să-i spunem că-i mulțumim pentru ceea ce ne oferă. Sâmbătă, 20 august 2016, ora 11.00, domnul Mihai Lungeanu vine să-l întâlnim. Aveți ocazia să-l priviți în ochi, să-i spuneți o vorbă caldă și să fiți parte dintre cei care îi vor mulțumi oficial printr-o diplomă și un buchet de flori venind în fața statuii lui Decebal din centrul Devei.
Despre proiectul „Premianții fără premii”
E vremea să facem ceva.
A trecut sau ar fi trebuit să apună perioada lui „să se facă”. Dintr-un singur şi banal motiv pentru că se face. Societatea a mers înainte până acum, poate uneori destul de încet faţă de cum ne-am fi dorit, şi merge în continuare. Proiectul social „Premianţii fără premii” se vrea o modestă răsplată din partea societăţii pentru valorile noastre, cele autentice.
Ei sunt oamenii a căror muncă este de folos tuturor. Ei sunt cei care ne fac viața mai frumoasă prin munca lor. Artiști, inventatori, meșteșugari și alții care ne arată că frumosul și utilul sunt aici, lângă noi.
Astfel, proiectul vă invită să ieşim în stradă, de data asta nu pentru a protesta, ci pentru a mulţumi celor care, prin munca lor, prin ceea ce fac, prin preocupările lor, ne dau motive de mândrie. Propunerea este ca în fiecare sâmbătă să ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestră a lui Decebal. Vom invita de fiecare dată un om valoros, care prin munca lui, strădaniile lui, face ca România să existe. Vom merge acolo să-l cunoaştem, să-i mulţumim că există şi să-i strângem mâna în semn de preţuire şi respect.
Vă invităm să fiţi parteneri ai unui proiect care doreşte să descopere şi să redescopere valorile României.
