Comunitatea catolică din Lonea și-a adus aminte de cel care a fost preotul Pal Jozsef. 35 de ani au trecut de la moarte acestuia, însă amintirea și bunătatea lui au rămas vii în memoria celor care l-au cunoscut. Biserica Catolică din Lonea a fost neîncăpătoare pentru credincioșii care au venit să ia parte la slujba de comemorare a preotului, despre care spun că a fost plin cu har și bunătate.
“Suntem la Lonea la Biserica Inima lui Isus, unde îl comemorăm pe preotul Pal Jozsef. Au trecut 35 de ani de la moartea acestuia și vrem să îi cinstim amintirea. Cu această ocazia prezentăm și cartea despre viața sa, pe care Bart Otto din Germania a realizat-o. A avut loc o slujbă de comemorare și la cimitir, ne-am rugat, iar apoi a avut loc slujba religioasă”, ne-a spus preotul catolic David Zoltan.
Preotul paroh al Bisericii Catolice din Lonea vrea să realizeze o încăpere dedicată celui care a fost Pal Jozsef. Astfel, vrea ca amintirea lui să dăinuie peste ani.
“Eu sunt de 4 ani și jumătate aici la biserică și știu că preotul Pal Jozsef a fost foarte iubit de comunitate. Amintirea lui dăinuiește și azi în sufletele celor care l-au cunoscut. Vrem ca aici la parohie să realizăm o încăpere în memoria lui”, ne-a mai spus preotul
Preotul Pal Jozsef a influențat viețile tuturor celor care l-au cunoscut. Bunătatea și candoarea, dar și harul cu care își îndeplinea misiunea sunt încă amintiri vii în memoria tuturor enoriașilor care au intrat în contact cu el, deși s-au scurs 35 de ani de când acesta a trecut în neființă.
“A fost o onoare, un privilegiu absolut pentru mine să cunosc o asemenea personalitate, un om care a marcat destinul comunității în mijlocul căreia a trăit și pentru care s-a dedicate trup și suflet și împărtășesc o emoție specială, aici în care domnia sa și generații întregi de preoți au servit interesul spiritual al minerilor. Îl căutau cu toții, indiferent de religie, era un spirit extraordinar, un om cu o deschidere fantasică, un om care foarte ușor se apleca asupra problemelor celor mulți și pentru asta a fost îndrăgit, pentru asta a fost înconjurat cu atâta respect de către membrii comunității catolice și nu numai”, ne spune Benor Voicescu.
Viața preotului nu a fost una ușoară, acesta a trecut prin multe cumpene, iar iubirea față de Dumnezeu l-au ajutat să depășească toate obstacolele.
“Sute de întâmplări m-au marcat și nici nu putea fi altfel în prezența unui erudit, a unui om cu o valoare atât de specială, nu puteai să nu fii marcat și pătruns de cota înaltă de spiritualitate pe care o avea părintele. Ne apropiem de marile sărbători ale Nașterii Mântuitorului și într-un mod cu totul special, imediat ce a ieșit din detenție în anul 1964, ocazie cu care l-am văzut prima dată a organizat jocuri pastorale, un fel de scenete care evocau Nașterea Mântuitorului și, cu siguranță, m-au marcat. M-a marcat fastul serviciului divin, iar ritualul religios se desfășura în limba latină. Doar predica era în limba română sau limba maghiară”, ne-a mai spus Benor Voicescu.
Monika BACIU
