Noi studii vor fi realizate pentru a vedea care este starea minelor de cărbune din România. După fiecare accident de muncă oficialii ministerului de resort vin cu promisiuni. Praf în ochi, am spune noi. Fiecare ministru a promis că statul român va acorda o atenție deosebită industriei miniere din România. Minciuni. Familiile și-au îngropat rudele decedate, rănile sufletești ale familiilor nu s-au închis și nu se vor închide niciodată. S-au căutat vinovați. Dar adevărații vinovați sunt liberi și umbă în costume… de Halloween. Oficialii vin și îi amăgesc pe mineri că totul se va schimba, că lucrurile se vor îmbunătăți. Nu au fost în stare să găsească soluții. Au găsit scuze. Și pun lacătul. Pun lacătul pentru a acoperi jaful, a ascunde mafia care a gravitat în jurul activității miniere din Valea Jiului. Unii s-au îmbogățit. Au ridicat imperii din afacerile cu aurul negru, călcând pe cadavrele minerilor. Acum, oficialii Ministerului Energiei promit alte studii. Vor să afle care sunt riscurile din minele de cărbune.
“Vom declanșa procedura de achiziție pentru un studiu elaborat privind riscurile din minele de cărbune din România”, a spus ministrul Energiei, Toma Petcu.
La fel a promis ministrul și după accidentul mortal de la Mina Lupeni. 200 de stâlpi au ajuns săptămâna trecută, la unitatea minieră de la Livezeni. Insuficienți pentru nevoile minelor. Minele din Valea Jiului gem după investiții. Minerii lucrează în condiții vitrege. În anii trecuți investițiile în minerit au fost caracterizate de contracte purtătoare de comisioane și fapte de natură penală. Organele de anchetă nu au găsit vinovații.
Raport 2016
Un raport al Ministerului Energiei din anul 2016 arăta care sunt deficiențele din minele Văii Jiului.
“În acest moment, în Valea Jiului există o rezervă totală de cărbune de 53,2 milioane de tone. Din această cantitate totală, cea mai mare rezervă este la exploatarea minieră de la Livezeni (17,5 milioane de tone), iar cea mai mică (7 milioane de tone) este la exploatarea minieră Lonea.Cea mai mare problemă identificată de membrii Comitetului pentru activitatea minieră este lipsa acută a investițiilor din ultimii 20 de ani, lipsa retehnologizării și modernizării metodelor de extracție. După Revoluție, nivelul investițiilor în minerit a scăzut la 5% din valoarea celor de dinainte de 1989, iar după anul 2007, nu a mai fost demarată nicio investiție. Complexurile mecanizate asigură, potrivit specialiștilor din Comitet, o productivitate dublă față de metodele clasice de exploatare, folosite în mare parte dintre minele actuale. Costurile de achiziționare ale unui astfel de complex mecanizat sunt evaluate la circa 11-12 milioane de euro. Potrivit calculelor făcute de membrii Comitetului, cheltuielile de retehnologizare a minei Livezeni ajung la 127 de milioane de lei. Astfel, la nivelul anului 2015, 70% din costul de producție al cărbunelui a reprezentat cheltuiala cu „munca vie”, ceea ce înseamnă că extracția se face cu tehnologii vechi de mai bine de un sfert de secol. Concluziile întâlnirii Comitetului pentru activități miniere sunt: rezerve de cărbune există, costul lor de explorare este foarte mare, iar principalul motiv care a condus la această situație este lipsa acută de investiții din ultimii 20 de ani”, arăta la acel moment analiza comitetului pentru huilă.
Monika BACIU
