Soarta Complexului Energetic Hunedoara scrisă de istoricul Companiei Naţionale a Huilei care văzută prin oglindă precum un persoană care îmbătrăneşte de-a lungul anilor şi ajunge la moarte. Nepuncioasă în faţa trecerii timpului şi a neputinţei deciziilor, societatea enegetică va avea aceeaşi soartă cu cea a defunctei Companii Naţionale a Huilei. Toţi guvernanţii din 1994 şi până acum au privit nepuntincioşi în faţa problemelor cu care se confruntă industria minieră şi cea energetică. După ce toate societăţile huilei au fost căpuşate s-au încercat măsuri ineficiente de redresare economică care nu au dus la niciun rezultat pozitiv în ciuda efortuilor “depuse pentru îmbunătăţirea situaţiei companiei, atât la nivel de operator economic cât şi la nivelul administraţiei publice centrale nu au putut să anuleze efectul negativ produs de volumul datoriilor, majorărilor şi penalităţilor calculate pentru neplata datoriilor istorice”
CEH, model copy- paste
Soarta CEH, copy-paste pe modelul CNH. Compania Naţională a Huilei a devenit istorie, iar reprezentanţii Ministerului Energiei spun că declinul societăţii a început în anul 1994 odată cu majorarea salariilor minerilor şi neîndeplinirea planului de producţie. La 21 de ani distanţă, Complexul Energetic Hunedoara se confruntă cu aceeaşi problemă, astfel că soarta entităţii energetice va fi aceeaşi.
“Este cunoscut faptul că, începând cu anul 1994, an în care Guvernul a aprobat majorări salariale pentru personalul din sectorul minier, Compania Naţională a Hulei a început să înregistreze pierderi, întrucât creşterile salariale respective nu aveau acoperire în veniturile realizate. Ulterior, factorii care au accentuat în deficit rezultatele financiare ale acestui operator economic sunt în strânsă legătură cu preţul cărbunelui, controlat din 1997 de Oficiul Concurenţei, precum şi cu nerealizarea producţiei de programe, datorate problemelor de zăcământ, de accidente colective de muncă prin închiderea locurilor de muncă şi de restructurarea masivă a personalului din sectorul minier. În consecinţă, rezultatele financiare obţinute de CNH au continuat şi în perioada 2002 – 2011 să indice valori negative”, se arată în documentele Ministerului Energiei.
În decurul a nouă ani, Compania Naţională a Huilei începe să acumuleze datorii la bugetul de stat, iar acest lucru corelat cu majorarea salariilor şi neîndeplinirea planului de producţie duce la declinul economic. În perioada 2004-2006 statul a emis mai multe ordonanţe care ar fi permis ştergerea datoriilor istorice, însă conducerile CNH nu au făcut demersurile necesare.
“Datoriile acumulate de Compania Naţională a Huilei pe perioada 2003 – 2012 cuprind, într-o măsură semnificativă, datorii către bugetul de stat şi către bugetul asiguărilor sociale de stat şi, într-o mai mică măsură datorii comerciale şi datorii către bugetul local. Soldurile înregistrate la finele fiecărui exerciţiu financiar din perioada 2003 – 2012 cuprind datoriile preluate din anii anteriori la care s-au adăugat datoriile din anul curent. În acest context, majorările şi penalităţile calculate pentru neplata datoriilor, la nivelul anului 2012 au ajuns la peste 3,5 mld lei. De menţionat este faptul că, în perioada 2004 – 2006 au fost emise o serie de acte normative în baza cărora compania a beneficiat de scutirea la plată a datoriilor către bugetul consolidat al statului cu condiţia Notificării ajutorului de stat în vederea obţinerii avizului Comisiei Europene. Întrucât aceste documente nu au fost obţinute, compania a fost obligată să reintroducă în contabilitate sumele scutite, ceea ce a determinat, pe de o parte creşteerea pierderilor financiare din anii precedenţi, şi pe de altă parte creşterea semnificativă a majorărilor şi penalităţilor începând cu anul 2007. începând cu anul 2010 aplicarea OUG nr. 39/2010 (în care se stipulează că plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale peste 60 de zile se sancţionează cu o penalitate de întârziere de 15% din obligaţiile fiscale principale nestinse), a afectat negativ şi mai mult rezultatele economico-financiare ale companiei”, se mai arată în document.
S-a decis închiderea minelor
Având în vedere dificultăţile financiare al Companiei Naţionale a Huilei în anul 2011 s-a decis închiderea minelor de cărbune necompetitive. În tot acest timp s-a încercat şi reducerea cheltuielilor, însă căpuşele au rămas bine înfipte în trunchiul CNH şi i-au supt toată seva, astfel, că nu s-a mai putut face nimic pentru redresarea situaţiei economico-financiare.
“Cu privire la investiţiile realizate în perioada 2003-2012, în pofida dificultăţilor financiare prin care a trecut, compania a încercat să ţină pasul cu necesităţile de investiţii stringente pentru continuarea activităţii de bază în condiţii de siguranţă. Referitor la programele de eficientizare a activităţii economico-financiare întocmite în cadrul direcţiei de specialitate a fostei companii, având în vedere cele mai sus prezentate, este lesne de înţeles că elaborarea unor astfel de programe a necesitat o activitate extrem de laborioasă pentru echilibrarea situaţiei economico-financiare şi evitarea încetării activităţii ca urmare a moştenirii datoriilor istorice pentru care, în orice moment, Ministerul Finanţelor Publice putea bloca conturile companiei. Astfel, au fost elaborate fundamentări ce au stat la baza actelor normative precum OG 87/2003, HG 1525/2003, OUG 37/2004, L504/2006, OUG 128/2006, documente aferente schemelor de compensare a daoriilor către bugetul general consolidat al statuli, documente de ajutor de stat pentru accesul la rezervele de cărbune conform regulamentului CE 1407/2002, ajutor de stat pentru ştergerea integrală a datoriilor istorice, ajutor de stat pentru facilitarea închiderii minelor de cărbune neperformante. Toate acestea au fost completate de numeroase măsuri pentru reducerea pierderilor care s-au materializat prin diminuarea cheltuielilor materiale şi a celor cu munca vie, dar rezultatul obţinut nu a putut să compenseze pierderile determinate de majorările şi penalităţile calculate pentru neplata datoriilor istorice”, mai spune actualul ministru al Energiei, Andrei Gerea.
În anul 2011 s-a decis separarea Companiei Naţionale a Huilei pentru a salva măcar o parte din unităţile miniere. Astfel, a fost înfiinţată Societatea Naţională de Închideri Mine Valea Jiului care are ca obiect închiderea a trei unităţi miniere până în anul 2018 şi Societatea Naţională a Huilei care mai apoi a fost abosrbită de Complexul Energetic Hunedoara.
Creanţe neîncasate
În tot acest timp în care Compania Naţională a Huilei se lupta cu dificultăţile financiare avea de recuperat sume importante de bani. Unele dintre creanţe nu au mai putut fi recuperate pentru că societăţile care datorau bani fostei companii a cărbunelui au intrat în faliment.
“În ceea ce priveşte creanţele neîncasate de Compania Naţională a Huilei, care au crescut de aproape 20 de ori în perioada 2003-2010, acestea proveneau, în mare parte, din contractele încheiate cu Electrocentrale Deva SA, Termoelectrica SA, precum şi cu alte societăţi aflate în dificultate financiară. Începând cu anul 2011, jumătate din creanţa neîncasată o reprezintă suma aferentă ajutorului de stat pentru închiderea minelor neperformante. De asemenea, o altă parte semnificativă din această creanţă o reprezintă suma neîncasată de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru care CNH a câştigat procesul în instanţă. În ceea ce priveşte recuperarea creanţelor, Compania Naţională a Huilei a identificat toate posibilităţile oferite de cadrul legislativ şi a câştigat procese intentate în acest sens, dar între timp, societăţile în cauză au intrat în insolvenţă sua faliment”, se mai arată în document.
Cu aceeaşi situaţie se confruntă şi Complexul Energetic Hunedoara. Restanţele pe care le are de încasat Complexul Energetic Hunedoara ar putea asigura jumătate din creanţele pe care le are la bugetul consolidat al statului. CEH vinde energie termică pe datorie. Nu mai puţin de 34 de milioane de euro ar trebui să încaseze Complexul Energetic Hunedoara. Situaţia financiară a Complexului Energetic Hunedoara este îngreunată şi de faptul că societatea are de recuperat sume importante de bani. Nu mai puţin de 96% din creanţele pe care le are de recuperat societatea energetică sunt din vânzarea energiei termice, iar suma este una colosală, care ar acoperi undeva la jumătate din datoriile la bugetul de stat. Reprezentanţii societăţii apelează la justiţie pentru a-şi recupera banii.
“Recuperarea prin mijloace judiciare a creanţelor restante pe care CEH le are de încasat din care cea mai mare pondere o deţin creanţele din energie termică în proporţie de 96,60%, respectiv 149.621.913 lei”, se arată în documentele Ministerului Energiei.
Soarta CEH, identică?
Reprezentanţii Guvernului susţin că de-a lungul anilor s-au încercat diferite măsuri pentru redresarea activităţii societăţii care au fost însă în zadar. Astfel, pe criterii identice există posibilitatea să se şteargă şi Complexul Energetic Hunedoara ale cărui datorii sunt de zeci de ori mai mari.
“Dorim să subliniem că eforturile depuse pentru îmbunătăţirea situaţiei companiei, atât la nivel de operator economic cât şi la nivelul administraţiei publice centrale nu au putut să anuleze efectul negativ produs de volumul datoriilor, majorărilor şi penalităţilor calculate pentru neplata datoriilor istorice”, spun reprezentanţii Departamentului pentru Energie cu privire la Compania Naţională a Huilie.
Astfel, viitorul Complexului Energetic Hunedoara poate fi acelaşi cu cel al Companiei Naţionale a Huilei, doar că nu este nevoie de 21 de ani pentru a lichida societatea. Datoriile enorme atât la bugetul de stat cât şi la creditori fac din societatea energetică cel mai mare datornic, iar sfârşitul este aproape, mai exact în octombrie. Dacă planul de redresare nu este avizat de Comisia Europeană, Complexul Energetic Hunedoara va intra în lichidare voluntară.
Monika BACIU
