Carmen Hărău:„Multe spitale româneşti împrăştie moartea, în loc să trateze!”. În primii ani de după Revoluţia română se spunea, mai în glumă, mai în serios, că în spitalele româneşti intri pe uşa din faţă cu o boală şi, în cel mai bun caz, ieși pe uşa din dos cu cel puţin două boli, dacă nu cumva ieşi „cu picioarele înainte”. În 29 de ani de la căderea comunismului, ar fi fost cazul ca starea sistemului public de sănătate să se schimbe pe măsură ce țara ieșea din izolare și intra, instituțional, în Europa. Era timp destul să dispară și glumele sinistre. Din păcate, situația a devenit mai gravă. Chiar acum, în timp ce Guvernul României a preluat preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene şi continuă să promită, ca într-o veritabilă campanie electorală, râuri de miere şi de lapte revărsate peste ţară, în sistemul public de sănătate românii intră în spitale mai sănătoşi decât ies, iar mamele aduc pe lume prunci sănătoşi, care se îmbolnăvesc şi mor din cauza infecţiilor ce mişună prin spitale infecte. Exact în această perioadă, românii se confruntă cu o epidemie de gripă, greu de ținut sub control, din cauza unor disfuncții majore ale acțiunii de vaccinare, a unei populații cu educație sanitară precară, a cărei neîncredere în sistemul și actul medical a devenit endemică. Ceea ce face ca numărul deceselor să crească alarmant de la o zi la alta.
Ne-am revoltat cu toţii atunci când zecile de tineri ucişi de incendiu de la Colectiv nu au găsit în toată România un salon curat în care să poată fi salvaţi. S-a schimbat ceva de atunci? Nimic! Ne-am îngrozit cu toţii la dispariţia micuţilor din Maternitatea Giuleşti, atunci când improvizaţiile la reţeaua electrică au curmat vieți sau au mutilat copii, iar de curând am asistat neputincioşi la o epidemie infecţioasă în acelaşi spital. Oare în câte alte maternităţi situația este identică?
Majoritatea cazurilor care ajung în atenţia presei şi a publicului sunt cele din Capitala României sau din marile municipii reşedinţă de judeţ. Din păcate, nimeni nu se mai deranjează să mediatizeze la nivel național starea sistemului public de sănătate în oraşele mai mici din ţară. În cele mai multe dintre aceste spitale sau clinici, nici măcar viruşii nu mai au confort, căci faianţa este pe jumătate căzută, chiuvetele nu funcţionează, ferestrele abia mai stau în balamale, iar pe jos au mai rămas doar urme din ceea ce a fost vreodată linoleumul! Un om care intră în asemenea unităţi de sănătate, speriat de ce i se întâmplă, hotărăște adesea să nu mai calce vreodată prin vreun spital. Să ne mai mirăm că prevenția este la cote atât de alarmante în România? De groaza unităților sanitare, majoritatea românilor ajung în spitale în ultimul grad de boală, atunci când chiar nu mai au de ales, când și așa nu mai au nimic de pierdut, căci medicii, oricât s-ar strădui, nu mai pot face mare lucru.
Revoltător este că mizeria, boala şi moartea pe care o propagă sistemul public de sănătate din România nu sunt pe gratis, ci sunt pe banii noştri! Şi nu este vorba de bani puţini, ci de miliarde de euro anual. Fiecărui angajat i se reţine 10% din munca sa lunară, în contul asigurărilor de sănătate. Pensionarii cu pensii mai mari plătesc şi ei contribuţii de sănătate, care sunt, însă, acoperite de bugetul de stat. În România condusă de PSD-ALDE, tot omul care respiră plăteşte asigurări de sănătate! Am ajuns ca inclusiv dividendul rezultat din activitatea economică a agenţilor economici mai harnici să fie pus să plătească asigurare la sănătate. Aşadar, vorba regretatului actor Constantin Tănase, „îs parale!”. Atâta doar că ele sunt prost cheltuite.
În ultimii 10 ani, banii alocaţi sistemului public de sănătate au crescut de peste 10 ori, spitale sunt mai puţine, clinicile medicale se numără pe degete, cabinetele şcolare au fost desfiinţate, iar serviciile sunt de 10 ori mai proaste. Amestecul între incompetenţă și corupţie dă o combinație letală pentru sistemul sanitar și pentru români! La drama bolnavilor se adaugă drama aparținătorilor dar și a profesioniștilor din sistemul sanitar care își văd munca zădărnicită și înregistrează eșecuri, fără a fi vinovați. Iar în medicină, eșecurile profesionale se traduc în pacienți care suferă și în pacienți care mor… Chiar dacă sunt mai bine puse la punct, nici serviciile medicale din sectorul privat, locul unde pacientul, deși este asigurat la stat, bagă mâna în buzunar până la cot ca să-şi salveze viaţa, nu sunt încă o alternativă reală la moartea pe care o împrăştie spitalele publice. Nici n-ar avea cum, atâta vreme cât au parte de tot felul de piedici legislative și administrative, așezate în calea dezvoltării lor. Un lucru pare să fie clar: până nu vom construi spitale noi, curate, dotate şi nu vom stimula cariera medicală a tinerilor, să nu avem pretenţii la mai bine! Noi, liberalii vrem spitale regionale! Iar România are bani cu sacul în bugetul UE, direct în pixul doamnei Corina Creţu! Ne lipsește însă un guvern competent, capabil să profite de această situaţie.
Și cum tocmai se croiește și se tot recroiește bugetul de stat pentru anul 2019, cu o întârziere mai mare de 3 luni față de termenul pe care îl prevede legea, cer majorității PSD-ALDE, în numele Partidului Național Liberal, să țină seama de problema vitală a sănătății românilor!
Eleonora-Carmen HĂRĂU
Senator PNL
