Complexul Energetic Hunedoara nu apare cu niciun aport în Sistemul Energetic Național. Dovadă stă un document al Guvernului României. În ședința de Guvern de săptămâna trecută, executivul a aprobat un proiect de hotărâre privind aprobarea Studiului de fundamentare pentru Centrala hidroelectrică cu acumulare prin pompaj Tarniţa-Lăpuşteşti. În document se face referire la Sistemul Energetic Național, iar Complexul Energetic Hunedoara este total inexistent, asta în condițiile în care, la nivel teoretic, se vorbește de importanța societății energetice în SEN. Ba mai mult, în acest context, în urmă cu doi ani, Givernul a aprobat un ajutor pentru CEH.
„Capacitatea instalată în SEN se prezintă astfel: SC Hidroelectrica SA are o capacitate instalată de 6444 MW, dar poate miza pe o medie de 2.000 MW, asigurând 25-30% din producția de energie electrică anuală, precum şi asigurarea serviciilor de sistem, în procent de 80-85%. Complexul Energetic Oltenia, cu o putere instalată de 3240 MW, poate produce la vârf, în condiții ideale, 3000 MW, dar are o capacitate medie si constantă care se situează undeva la 1650-1700 MW. Compania SC Nuclearelectrica SA, cu o putere instalată de 1400 MW, în doua unitaţi nucleare, este producătorul cu cea mai mare constanță în exploatare. Producătorii de energie regenerabilă eoliană, solară, biomasă și din microhidrocentrale, au ajuns la o capacitate de 5.000 MW. Procentual, energia regenerabilă are un aport mediu anual de circa 10-15 % în totalul energiei electrice produse în România. Cele două centrale aparținând celor doi producatori de gaz natural, Romgaz și Petrom respectiv centralele de la Iernut și de la Brazi, contribuie şi ele cu circa 400 MW, respectiv 800 MW, la capacitatea instalata în sistemul energetic. La acestea se adaugă capacitaţile de producţie ale ELCEN și cele câteva centrale termo în cogenerare rămase în funcțiune, cu un aport de cca. 3.000 MW. Din puterea totală brută disponibilă de cca. 24.500 MW, 3.000 MW sunt nedispecerizabili”, arată documentul.
Consumul mediul al României oscilează zilnic între 6.000 şi 8.500 de MWh, cu vârfuri de 9.000 de MWh în zilele caniculare de vară şi nivelul record de 10.000 MWh în zilele geroase din iarnă (media anului 2017 a fost cca 7.300 MWh).
“Evoluţia tehnică a sectorului energetic în România ar putea fi pusă în dificultate, pe termen mediu și lung, datorită faptului că piaţa de energie electrică este deficitară din punct de vedere al infrastructurii, neavând capacități de stocare a energiei electrice, așa cum are piața gazelor naturale”, mai arată documentul.
De precizat este și faptul că Complexul Energetic Hunedoara a făcut parte din acționariatul de la Hidro Tarnița.
Dezvoltarea capacităţilor de stocare a energiei are un rol-cheie în a permite tarilor UE producerea de energie electrică din surse regenerabile intermitente. Stocarea energiei electrice furnizează o mare flexibilitate şi echilibrare a rețelei, oferind back-up pentru integrarea în SEN a energiilor regenerabile intermitente.
“Pe plan intern, se poate îmbunătăți gestionarea rețelelor de transport şi distribuție, reducerea costurilor și îmbunătățirea eficienței. În acest fel, se poate ușura introducerea pe piață a surselor regenerabile de energie, se accelerează decarbonizarea rețelei de energie electrică, îmbunătățirea securitatăţii și eficienței de transport și de distribuție a energiei electrice (reducerea fluxurilor în buclă neplanificate, congestie rețea, tensiune și variații de frecvență), stabilizarea pieței prin arbitrajul prețurilor pentru energia electrică, garantând în același timp o mai mare securitate a aprovizionării cu energie. In Strategia Energetică a României se menţionează ”La nivelul anului 2030 există şi perspectiva altor tehnologii pentru stocarea energiei, dar acestea nu au, în acest moment, suficientă maturitate tehnologică pentru a fi implementate”. Prin urmare, este obligatorie realizarea unei capacităţi de stocare cu puterea de circa 1.000 MW în CHEAP Tarnița-Lăpuștești care să poată interveni în echilibrarea sistemului pe durate cuprinse între 4-6 ore”. Studiile de amplasament şi studiile de schemă pentru realizarea unei centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj în România s-au realizat începand cu anii 70; la vremea respectivă s-a luat în calcul necesitatea acoperirii vârfului de sarcină, creşterea continuă a cererii de energie şi intrarea în funcţiune a unităţilor 1-5 de la CNE Cernavodă, care nu aveau acoperire optimă în consum pentru întreaga perioadă de exploatare de 24 de ore, noaptea consumul fiind mai redus, în medie, cu cca 2500-3000 MW.
Singura soluţie viabilă, de mare eficienţă o reprezintă construirea în România a unei centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj de mare cădere, care pompează apă dintr-un rezervor inferior într-un rezervor superior în perioadele de gol de sarcină (noapte şi weekend), consumând prin pompaj energia electrică în exces şi generează energie electrică în perioadele de vârf de sarcină, la dispoziţia SEN, înlocuind pentru acest serviciu de sistem, centralele electrice pe gaz natural, costisitoare din punct de vedere al combustibilului utilizat şi hidrocentralele care produc în bază”, mai arată documentul.
Potrivit Guvernului, proiectul CHEAP Tarniţa – Lăpuşteşti este esenţial în contextul existenței unui portofoliu în creştere continuă cu productie necontrolabila, care impune instalarea de capacitati de echilibrare suplimentare, ce vor fi retribuite pe piete de servicii tehnologice de sistem, piete de capacitati, dar si pe piata de echilibrare. Centrala ar fi un furnizor strategic de servicii energetice/servicii de sistem in partea de nord-vest a Romaniei, o zona cu deficit de generare de energie electrică.
