Gospodăria Câmpu lui Neag de la Muzeul Satului Dimitrie Gusti va fi reabilitată. Gospodării cu specific momârlănesc pot fi vizitate la Muzeul Satului Dimitrie Gusti din București. Pe malul lacului Herăstrău, chiar în mijlocul capitalei României, vizitatorul de pretutindeni are bucuria de a întâlni un „sat” adevărat, cu monumente şi artefacte din sec. al XVII-lea, până la începutul sec. XX; construcţii reprezentative provenite din importante zone etnografie au recăpătat o a doua viaţă la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”.
Tot acolo, vizitatorii pot vedea cum arată o construcție specifică zonei Câmpu lui Neag.
“Sub poalele Retezatului, la capătul vestic al depresiunii Petroşanilor, se află Câmpul lui Neag. Gospodăria adusă în muzeu în anul 1957, ilustrează un tip arhaic de locuire – „gospodărie cu ocol întărit” – specific pentru o existentă economică predominant pastorală. Caracterul izolat al gospodăriilor, plasate în mijlocul proprietăţilor, la altitudini cuprinse între 900 şi 1000 metri, a determinat apariţia acestui tip de gospodărie, „cu ocol întărit” toate construcţiile sunt unite într-un patrulater, unde accesul se face printr-o poartă, asemeni unei mici cetăţi medievale) care permite apărarea turmelor contra atacurilor animalelor sălbatice. Înscriindu-se în sistemul tradiţional de construcţie, cu pereţii din cununi de bârne rotunde de brad şi învelitoare de şindrilă, această gospodărie, databilă în anul 1800, reuneşte în jurul unei curţi interioare casa, adăposturile pentru animale şi unelte, cămările pentru haine şi alimente. În planul casei sunt doua încăperi, cu prispă parţială,din care se face accesul în fiecare încăpere. În camera mai mare se află vatra cu „căloniu” (horn), aşezată în coltul format de peretele median şi cel longitudinal, din spatele casei. Vatra, înălţată circa 0,30 m de la sol, are deasupra un coş piramidal din nuiele împletite şi lipite cu lut. În apropierea vetrei sunt aşezate diverse categorii de vase din lemn utilizate la prepararea şi păstrarea lactatelor. Mobilierul este foarte simplu, lucrat de meşteri ţărani locali(pat, banca cu spătar, laviţe, podişoare – dulap pentru vase – şi o masa dreptunghiulara). Cuierele pentru cancee („fogase”) completează piesele de mobilier. În cea de-a doua încăpere, fără sistem de încălzire, transformată din cămară în cameră de oaspeţi, sunt dispuse, după reguli ale zonei, un pat, bănci, laviţa şi masa înalta. S-au păstrat, de asemenea, culmile pentru haine. Inventarul gospodăresc cuprinde vase din lemn pentru lapte şi apă, sărăriţe, cauce şi vase de lut. Textilele de casa – lepedeiele de cânepa, ţoluri de lâna, pricoiţe, ştergare de icoană – înviorează cadrul interior de locuire. Între piesele de port expuse în interior se remarca şuba înfundată, caracteristică odinioară pentru ţăranii iobagi”, arată cei de la Muzeul Dimitrie Gusti.
Cei de la Muzeu vor să repare învelitoarea gospodăriei. Pentru asta, se alocă suma de 9.100 de lei. Deschiderea oficială a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, în prezenţa regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o săptămâna mai târziu, 17 mai 1936. Între monumentele achiziţionate din teren se număra gospodării şi case din zonele Suceava, Vaslui, Vâlcea, Constanţa, Alba, Hunedoara, Maramureş.
