Mineritul din Valea Jiului nu prea mai poate fi salvat. Există, însă, trei scenarii identificate de Ministerul Energiei, însă niciunul nu poate fi aplicat încă. E nevoie fie de investitori, fie de o “mână” întinsă a Comisiei Europene.
Documentul de sinteză al materialelor prezentate şi analizate în grupurile de lucru pentru activitatea minieră arată că activitatea minieră a fost caracterizată de un regres.
“În perioada 2013 – 2015 activitatea minieră s-a caracterizat printr-un regres al producţiei şi o fluctuaţie a cheltuielilor de exploatare în sensul că, dacă în anul 2014 acestea au crescut faţă de anul anterior, în anul 2015 au scăzut datorită implementării unor măsuri de reducere a acestora, dar şi din cauza restrângerii achiziţiilor de bunuri şi servicii necesare până la limita asigurării desfăşurării activităţii în condiţii de siguranţă a locurilor de muncă şi a personalului din subteran”, arată documentul Ministerului Energiei.
Ministerul a identificat câteva scenarii pentru continuarea activităţii miniere pe termen mediu şi lung.
“Pornind de la situaţia tehnică şi economică a exploatărilor miniere din cadrul CEH, s-au analizat două scenarii de continuare a activităţii pe termen mediu şi lung, astfel. Continuarea activităţii până în anul 2018, în structura actuală, luând în considerare resursele financiare şi umane de la nivelul anului 2016. Continuarea activităţii în actuala structură, pe termen mediu, luând în calcul proiectele de dezvoltare ale celor 4 sucursale miniere, în baza studiilor de fezabilitate întocmite în anul 2015. Din analiza programelor de dezvoltare se observă că durata de implementare este de aproximativ 9 ani, cu costuri diferite de investiţii. În urma analizei unităţilor miniere după indicatorii: rezerva industrială, grad de asigurare cu rezerve deschise, producţie actuală valorificată şi sustenabilitatea acesteia, calitatea producţiei – puterea calorifică, cost unitar realizat şi realizabil, total personal existent, productivitate fizică (Gcal /pers. an), grad de mecanizare al producţiei existent şi de perspectivă, se constată că două unităţi miniere, Livezeni şi Vulcan, pot obţine preţuri competitive de valorificare a cărbunelui, în condiţiile alocării unor sume minime pentru investiţii”, mai arată documentul ministerului.
Scenarii pentru continuarea activităţii
Au fost identificate trei scenarii pentru continuarea activităţii miniere din cadrul Complexului Energetic Hunedoara. Se vorbeşte de atragerea de investitori, asigurarea unui preţ de vânzare a energiei electrice cu recunoaşterea costurilor reale de producere a MW/h, având în vedere utilizarea cărbunelui indigen sau accesarea unui ajutor de stat pentru facilitarea închiderii minelor necompetitive în conformitate cu Decizia 787/2010/UE.
Ministerul arată că CEH, într-o formulă restrânsă, este necesar pentru sistemul energetic naţional.
“Pentru siguranţa şi adecvanţa sistemului energetic naţional este necesară funcţionarea celor două grupuri energetice (S.E. Deva – grupul nr.3 şi S.E. Paroşeni – grupul nr.4), justificată fiind de amplasarea acestora deasupra axei mediane imaginară care împarte România în două zone: zona de sud (80 % din producţia totală de energie electrică din țară) și zona de nord (20% din producţia totală de energie electrică din ţară); În condiţiile asigurării unor surse minime pentru investiţii şi mentenanţă, cele două unităţi miniere care astăzi înregistrează cele mai mici costuri de producţie (E.M. Livezeni şi E.M. Vulcan) pot atinge un nivel competitiv al costurilor de valorificare a cărbunelui, față de cărbunele de import, ţinând cont şi de influența costului de transport către cele două termocentrale; În cazul vânzării energiei la nivelul costurilor de producţie cu recunoaşterea costului de producere a huilei, este posibilă funcţionarea minelor împreună cu cele două termocentrale, în baza unei scheme de ajutor de stat de tip SIEG (Servicii de Interes Economic General); Închiderea minelor necompetitive se poate face în condiţiile stipulate prin licenţa de exploatare şi cu respectarea Legii minelor nr.85/2003 şi în baza Deciziei CE 787/2010/UE. Închiderea minelor fără epuizarea rezervelor pregătite (estimată la 1,6 ani) poate conduce la compromiterea rezervelor de cărbune rămase neexploatate şi la distrugerea pilierilor de siguranţă pentru perimetrele locuite, datorită inundării necontrolate a spaţiului exploatat şi a riscului de autoaprindere a zăcământului”, mai arată raportul.
Trebuie însă nişte măsuri, iar oficialii ministerului pun pe prima poziţie “clarificarea situaţiei juridice CEH”.
“Negocieri cu Comisia Europeană privind acordarea ajutoarelor de stat pe de o parte pentru închiderea a două mine (Lonea şi Lupeni), iar pe de altă parte acordarea ajutorului de stat de tip SIEG pentru funcţionarea celor două grupuri energetice (SE Deva – gr.3, SE Paroşeni – gr.4); În funcţie de rezultatul negocierilor, se vor iniţia proceduri în vederea notificării şi aprobării ajutoarelor de stat de către Comisia Europeană”, concluzionează raportul.
Complexul Energetic Hunedoara se află în insolvenţă, din luna iunie a acestui an. Este a doua oară anul acesta când instanţa declară societatea ca fiind în insolvenţă.
Monika BACIU