Concluzia întâlnirii de la Bruxelles:”Valea Jiului nu trebuie să piardă ultimul tren”. 5 concluzii despre România și Uniunea Europeană de la întâlnirea Platformei regiunilor carbonifere în tranziție. Europa vrea să găsească alternative pentru înlocuirea industriei de cărbune, pentru a diminua cantitatea de emisii de CO2 și pentru a atinge țintele de mediu în anii 2030, respectiv 2050. Bruxelles-ul încurajează energia regenerabilă și își dorește o tranziție ușoară a zonelor monoindustriale, a căror economie se centrează în jurul exploatării carbonifere, către activități economice alternative.
În acest sens, Comisia Europeană a invitat autoritățile publice centrale și locale să facă parte din această platformă și să vină cu propuneri de proiecte pentru regiunile carbonifere în tranziție. Am participat la această a doua întâlnire, după ce în februarie 2018, aflând de existența acestei platforme, am trimis o scrisoare comisarului european pentru politici climatice Miguel Arias Canete pentru a cere includerea Văii Jiului în acest proiect.
România a fost reprezentată la Bruxelles de Rovana Plumb, ministrul Fondurilor Europene, de reprezentanți din Ministerul Energiei, dar și de oficiali ai Complexului Energetic Hunedoara și Complexul Energetic Oltenia, companiile care gestionează exploatările de huilă, respectiv lignit din țara noastră. Au mai fost prezenți reprezentanți din Cehia, Germania, Spania, Estonia și Polonia.
Două zile pline, în timpul cărora s-au expus proiecte din regiunile europene prezente la eveniment, inclusiv Valea Jiului și din care am cules câteva idei despre despre cum înțelege Uniunea Europeană să facă anumite lucruri și despre cum se poziționează România la Bruxelles:
(1) Comisia Europeană a început o acțiune demnă de lăudat, dar căreia îi lipsește responsabilitatea față de banii contribuabililor europeni. Fără a intra într-o retorică thatcheriană față de UE, cele 3 milioane de euro pentru acțiuni preparatorii dedicate acestor proiecte, aprobați de Parlamentul European și anunțați de directorul Klaus Dieter Borchardt de la Directoratul General pentru Energie, sunt prea mulți pentru ceea ce își propun să facă. Adică să acopere costurile administrative și de secretariat pentru funcționarea platformei și nu proiectele în sine! Cu o astfel de abordare și lipsă de responsabilitate față de banul public, Europa nu dă un mesaj pozitiv țărilor membre.
(2) Valea Jiului a intrat prea târziu în această cursă. România a pornit cu un decalaj de 6 luni, deoarece iresponsabilitatea schimbărilor repetate de guvern a făcut să fie ignorat inițial potențialul acestei platforme cu toate că, la lansarea sa, din decembrie 2017, a fost implicat activ Comisarul european pentru politică regională Corina Crețu.
(3) Reprezentanții din celelalte regiuni europene prezente la eveniment au fost foarte aplicați și au prezentat strategii clare și câte 2-3 proiecte concrete și foarte precis elaborate pentru regiunile lor cu termene de implementare, bugete, impact clar asupra oamenilor, etc. România a mers acolo cu un narativ despre istoria și geografia Văii Jiului, despre ce s-a făcut, iar așa-zisele proiectele propuse au fost de ordinul zecilor și mai degrabă la stadiul de idei, foarte succint enumerate, fără termene, bugete sau impact.
(4) Europarlamentarii români de care nu prea se aude nimic în România nu înțeleg rolul pe care ar trebui să îl joace la nivel european. Nu am auzit până acum vreun europarlamentar român din comisiile de energie sau mediu care să facă eforturi pentru a promova astfel de inițiative pentru România sau oricare altele.
(5) Trebuie să acționăm cu responsabilitate și să terminăm cu viziunea de un ciclu electoral, dacă vrem să avem un cuvânt de spus la Bruxelles, dar și un impact real în viața unor oameni care au fost manipulați din anii ’90 încoace. Valea Jiului și orice altă regiune este despre oameni, atât în România cât și la Bruxelles. Atât timp cât nu vom trece peste clivajele prezente la nivel politic și nu vom înțelege să colaborăm pentru a mișca lucrurile în interesul României, vom continua să pierdem oportunități importante de a avea o voce puternică în cadrul Uniunii.
