“M-am întors cu un gust amar din Polonia”
Conducerea Complexului Energetic Hunedoara a aflat ceva ce se știa. Polonezii exploatează cărbunele cu tehnologii moderne, pe când în minele din Valea Jiului echipamentele sunt cele de acum 50 de ani. Directorul general al CEH, Viorel Stancu a fost săptămâna trecută în Polonia, de unde ne spune că s-a întors cu un gust amar.
“Am fost și m-am întors cu un gust amar din Polonia. Gustul amar nu provine de la polonezi sau de la modul în care am fost primiți acolo, ci de la faptul că am văzut decalajul dintre tehnologia cu care lucrăm noi și tehnologia cu care se lucrează pe piața mondială, Polonia care e cel mai mare producător din Comunitatea Europeană. Tehnologiile care se aplică în momentul de față în Polonia și în restul lumii, s-ar preta foarte bine șI la noi. Sunt asemănătoare condițiile geologice din Polonia șI din statele unde îșI exportă aceste tehnologii cu condițiile geologice de la noi, dar avem o problemă cu plata acestor utilaje, cu achiziția lor, pentru că în relațiile intercomunitare se practică acea deschidere de acreditiv, un fel de plată în avans sau garantare a plății a utilajelor pe care le comandăm. Lucrează cu tehnologii moderne, le știam, le-am văzut încă o dată, cu randamente foarte ridicate, utilaje mici, ușoare, ușor de folosit de către oameni șI cu fiabilitate foarte mare. Sunt ușor de manevrat, ușor de transportat. Un perforator rotopercutant pe care îl folosim noi are în jur de 90 de kg, iar perforatoarele care se folosesc în Polonia șI în țările unde exportă acest tip de utilaj, are până în 10 kg”, a declarat Viorel Stancu, directorul general al CEH.
Valea Jiului ar mai putea rămâne cu două unități miniere considerate viabile. Adevărul este că fără investiții majore, nici minele Livezeni și Vulcan nu sunt viabile și nici nu vor fi. Problema este că nu există banii necesari pentru achiziționarea de echipamente demne de secolul XXI.
“E absolut necesar să aducem șI retehnologizăm cele două unitățI miniere care sunt prinse în SIEG. Numai prin retehnologizare poate să crească productivitatea muncii, putem să obținem randamente mult mai bune, să ușurăm munca oamenilor șI să crească cantitatea de cărbune pe care o putem extrage din subteran. Avem întocmite studii de fezabilitate, sunt întocmite de doi ani, la prețurile care erau acum doi ani și în SIEG sunt prinse șI sumele necesare retehnologizării sau mai bine spus în prețul de cost al cărbunelui de la cele două unitățI miniere intră șI prețul de cost al utilajelor pentru retehnologizare. Trebuie să intre în funcție acel SIEG, să se recunoască prețul pe MWh șI inclusiv prețul cărbunelui șI atunci altele sunt perspectivele privind retehnologizarea celor două mine. Va fi greu să achizițion tehnologia de vârf, măcar să achiziționăm tehnologia apropiată de zilele noastre, nu de acum 40-50 de ani”, a mai spus sursa citată.
Este cunoscut faptul că minerii se luptă cu greutățile pentru a extrage cărbunele. Tehnologiile sunt învechite, când au existat banii pentru modernizări aceștia au fost “sifonați”, iar rezultatele se văd în zilele noastre, când producția la unitățile miniere este undeva la 1000 de tone pe zi.
Monika BACIU
