40 de ani au trecut de la ziua care a rămas în istoria Văii Jiului. Au trecut 40 de ani de la cea mai sângeroasă revoltă a minerilor. Greva propriu-zisă a început la Mina Lupeni pe 1 august 1977 și a fost încheiată pe 3 august 1977.
În primele momente, unii mineri au propus ca o delegație de-a lor să plece la București, dar s-a renunțat la această idee, poate și datorită faptului, că trenurile erau oprite. Cifrele provenite din surse diferite referitoare la numărul participanților variază între 10 000 și 40 000 (chiar 90 000). Cei care susțin cifrele mai scăzute greșesc, întrucât se bazează numai pe numărul de angajați, și nu iau în considerare membrii de familie și alte persoane din afară care s-au alăturat greviștilor (din simpatie sau numai din curiozitate).
“Le doresc tuturor minerilor, soțiilor și copiilor lor un călduros “La mulțI ani”, le doresc multă sănătate și este un moment important pentru municipiul Lupeni din două puncte de vedere. Sărbătorim Ziua Minerului, o zi meritată de ei deoarece de-a lungul timpului au făcut în așa fel încât s-au jertfit pentru țară, iar în al doilea rând este o zi importantă, deoarece în Lupeni, în 1929 a avut loc o mare revoltă. La momentul respectiv era o criză națională în care a intrat, inclusiv Lupeniul, și ei au făcut o revoltă destul de mare, au cerut 29 de puncte, foarte importante pentru mineri”, a spus Lucian Resmeriță, primarul municipiului Lupeni.
La evenimentele de comemorare a luat parte și ministrul Energiei, Toma Petcu, care a ținut să sublineze importanța cărbunelui în contextul securității energetice naționale.
“Le doresc să aibă parte numai de lucruri bune șI când iasă din mină să fie sănătoși. Legat de activitatea de zi cu zi, pentru noi, mineritul este foarte important și în această perioadă destul de dificilă pentru sistemul energetic național s-a dovedit că grupurile care funcționează în cadrul CEH sunt foarte importante și cărbunele care minerii îl produc și îl dau către aceste grupuri”, a spus ministrul Energiei, Toma Petcu.
Greva minerilor din Lupeni a avut loc în august 1929 ca rezultat al eșecului unor îndelungate negocieri legate de salarizare și condiții de muncă. Aproximativ 6000 de muncitori au fost implicați în protestul provocat de salariile de mizerie și sărăcia extremă în care trăiau minerii transilvăneni, deznodământul confruntării fiind că 68 de mineri au căzut sub gloanțele trupelor armatei române trimise de către guvernul țărănist să reprime protestul, dintre care 28 au decedat pe loc, mulți dintre ei împușcați fiind în spate. Minerii care au căzut în timp ce își apărau interesele au fost comemorați, la Lupeni, în incinta unității miniere, dar și la statuia Lupeni “29.
Monika BACIU
