Nepoata Generalului Ion Dragalina despre societatea românească: “La noi se exagerează în rău”
Ne-am întâlnit cu istoria. La sfârșitul săptămânii trecute am învățat o nouă lecție de istorie, însă de data aceasta de la cei care au și luat parte la ea. Nepoata Generalului Ion Dragalina, Rodica Voiculescu, ne-a făcut o radiografie a societății românești. Bunicul ei a luptat pentru eliberarea patriei șI a scris cu sângele istoria. Generalul Ion Dragalina și-a pierdut viața în Valea Jiului, în luptele care au avut loc în Primul Război Mondial. Onoarea eroilor neamului este întinată de societatea românească, cea care a pierdut drumul spre calea cea dreaptă.
“Aș vrea să vorbesc despre un document de familie care îl caracterizează pe acest erou al neamului românesc. Ioan Dragalina, bunicul meu, a avut șase copii, doi băieți și patru fete și nouă nepoți, printre care mă aflu și eu. Noi, nepoții, am crescut în cultul bunicului nostru care și-a jertfit viața pentru țară. Mama ne povestea deseori, cu lacrimi în ochi, despre el, viața lui. Am crescut de mici cu sentimentul de admirație și mândrie pentru bunicul nostru”, ne-a spus Rodica Voiculescu, nepoata generalului Ion Dragalina.
Femeia trăiește în Suedia, dar vrea să revină acasă, pe pământul românesc pentru care bunicul său și-a jertfit viața. Vizibil emoționată, nepoata generalului Dragalina spune că toată viața a trăit-o după principiile celui care a intrat în istorie ca fiind un curajos luptător pentru dezrobirea țării.
“Sunt foarte emoționată, am făcut acest efort, deoarece eu încă locuiesc în Suedia. Am ținut să iau parte la acest eveniment pentru că mi s-a părut foarte important. Mai am încă trei verișoare în viață și m-au rugat să vin. Așa cum și mama ne povestea despre bunicul nostru așa am urmat și eu și soțul meu crezul și comportarea bunicului nostru. Românilor le transmit să urmeze acest exemplu bun, așa cum spune chiar bunicul meu în testamentul lui, om nepătat, cinstit, conștiincioș, și sărac a intrat în armată și sărac a ieșit”, ne-a mai spus femeia.
Societatea românească s-a schimbat. Dar nu în bine, cel puțin așa percepe nepoata generalului Dragalina situația din România anului 2017. La 99 de ani de la Marea Unire, tristețea, dar și speranța sunt sentimentele care nutresc în sufletul nepoatei generalului.
“Nu vreau să vorbesc despre ce gândesc pentru că trebuie să o spun cu multă durere în suflet. E adevărat că vremurile s-au schimbat, sunt alte concepții, dar la noi se exagerează în rău, din păcate, dar sperăm că va merge spre bine. tot timpul trebuie să trăiești cu speranța. Testamentul bunicului meu este un document, absolut, de familie, scris înainte să se întâmple ce s-a întâmplat. Este chiar originalul”, a mai spus Rodica Voiculescu.
Generalul Ion Dragalina a lăsat și un testament. Curajos, dar sărac, însă cu inima plină de speranță, acesta și-a jertfit viața pentru popr.
“Subsemnatul, în deplina cunoștință a faptelor mele, sănătos la corp, la minte, am hotărât pentru cazul neprevăzut să dispun următoarele: în caz de moarte las tot ce-mi aparține soției mele, Elena Dragalina, născută în Slujinca și care cu credință, cu dragoste și statornicie m-a secondat …(inteligibil). Băieților, iubiților mei fii, Corneliu și Virgiliu, pe lângă binecuvânarea mea, le las biblioteca și armele mele și îi rog să se mulțumească cu atât, căci nu a fost dat ca în toată munca ce am desfășurat-o să agonisesc mai mult. În schimb, îi rog să fie în ajutorul mamei lor și surorilor lor. Le las un nume cinstit și nepătat căci toată viața mea am jertfit-o pentru a-mi îndeplini serviciul conștiincios și pe cât omenește posibil mi-a fost. Nu am căutat să mă abat cu nimic de la calea binelui și a dreptății. Niciodată nu am avut altceva în vedere decât îndeplinirea cinstită a datoriei. Sărac am intrat în armată și sărac părăsesc această lume. Doresc din toată inima ca și ei să urmeze calea pe care am mers și să nu se abată niciodată de la datorie, dar cinstea să le fie mai presus de toate. Astfel doresc să fie și ei. În schimb, îl rog pe bunul Dumnezeu să le dea putere, să fie așa și bineccuvântarea mea îi va însoți pretutindeni. Iubitelor mele fete, Aurora, Cornelia, Elena și Viorica nu am ce să le las decât iubirea mea și binecuvântarea părintească. Doresc ca toți copiii mei să iubească și să venereze și să asculte pe mama lor până la adânci bătrânețe și să se iubească între ei, să se ajute reciproc, să fie cuminți și să nu uite nici pe tatăl lor, care din ceruri se va ruga pentru fericirea lor” – a citit Rodica Voiculescu, testamentul Generalului Ion Dragalina.
Generalul Ion Dragalina a fost rănit în luptele din Primul Război Mondial în zona Lainici. În dimineața zilei de 12 octombrie 1916, generalul Dragalina ia o mașină, un șofer și doi ofițeri (colonelul Toma Dumitrescu și maiorul Constantin Miltiade) și pleacă personal în Valea Jiului, în recunoaștere, pentru a vorbi cu comandanții aflați în primele linii, deoarece legăturile cu unitățile înaintate erau întrerupte. Ajunge în primele linii și trece podul din apropierea Mănăstirii Lainici, unde s-a spovedit și s-a împărtășit. La întoarcere, podul este cuprins într-un schimb de focuri. Mașina trece în viteză pe pod prin ploaia de gloanțe, dar câteva gloanțe își ating ținta. Generalul este rănit de două gloanțe în brațul stâng și în omoplat. Mașina reușește să ajungă în tabăra română, iar Dragalina este transportat de urgență la postul sanitar din Gura Sadului, unde este bandajat, iar rana îi este curățată. Este dus apoi la Târgu Jiu și în aceeași zi la Craiova, unde doctorii constată că este necesară amputarea brațului. Marele Cartier General ordonă printr-o telegramă ca generalul Dragalina să fie transportat de urgență la Spitalul Militar de la Palatul Regal din București. Este urcat în tren, dar din cauza aglomerației de pe calea ferată rana i se infectează. Trenul ajunge la București abia în seara zilei de 13 octombrie; i se dezinfectează rana, i se scoate glontele din omoplat, iar brațul îi este pus în ghips. Pe patul de spital, regele Ferdinand I al României îi conferă Ordinul Mihai Viteazul. La 16 octombrie 1916, îi este amputat brațul stâng. Deși starea sa începuse să se îmbunătățească, spre seară se declanșează septicemia. Moare în seara zilei de 24 octombrie/9 noiembrie 1916.
Monika BACIU
