Lecţie de viaţă. Andreea Pop are 18 ani. Este un adult, cu suflet de copil şi cu probleme care o macină de când s-a născut. Nu e vina ei sau a nimănui că s-a născut cu un handicap grav. Suferă de tetrapareză spastică, dar şi de alte boli. Dumnezeu a lăsat-o aşa, dar pentru părinţi nu este o povară, ci este o minune care le face viaţa mai frumoasă în fiecare zi. Andreea este ţintuită de viaţă într-un scaun cu rotile, dar nici acest obiect şi nici bolile de care suferă nu o dărâmă.
Arta pentru terapie
Andreea realizează diferite obiecte de artă. Mâna stângă nu o prea ajută, dar nu se dă bătută. Încet, cu răbdare, migală, pasiune şi dragoste Andreea ne demonstrează că dacă există voinţă orice vis devine realitate, orice se poate realiza. Mama este cea care o ajută la fiecare pas. Împreună sunt echipa perfectă.
“Globurile se realizează cu foarte multă muncă. Mami îl lipeşte cu penseta, e foarte multă muncă şi dacă faci cu plăcere e posibil orice. Fac cu foarte multă iubire şi dragoste din partea mea şi partea lui mami şi ajutorul meu de bază este mami. Fără ea nu aş putea să realizez lucrurile pe care le fac”, ne spune Andreea Pop.
Grijile şi necazurile dispar atunci când tănăra crează obiectele decorative. Îşi găseşte liniştea în orice lucru mărunt pe care îl realizează cu multă voinţă.
“Am împlinit 18 ani, dar sufletul meu tot de copil a rămas. Îmi găsesc liniştea cînd le fac şi mă îndepărtez de toate problemele mele şi este foarte uşor să lucrezi cu plăcere şi e foarte uşor când îşi găseşti un refugiu şi inspiraţia să realizezi astfel de lucrări”, ne mai spune tânăra.
Minune de la Dumnezeu
Mama Andreei nu consideră boala o povară. Andreea este o minune care le luminează viaţa în fiecare zi. Arta o ajută să îşi dezvolte noi aptitudini. Împreună formează o singură inimă care bate în două trupuri care se completează reciproc.
“Vreau să îi mulţumesc la Dumnezeu că mi-a dat-o, chiar dacă are probleme foarte grave, e o minune primită de la Dumnezeu. Noi am încercat, stând acasă, să nu treacă timpul degeaba. Facem ca o terapie ocupaţională pentru ea. O ajută şi la mănă, dar îi dezvoltă şi mentalitatea şi gândirea făcând ce facem noi acum este o artă quilling. Am văzut pe net şi am zis să facem ceva util. Ea nu poate să facă foarte mult având probleme la mâna stângă e foarte greu. Îi amorţeşte mânuţa, îi înţepeneşte, mă apunc şi o masez şi de aia tot facem. Ea face din plăcere. Facem o echipă, face cu plăcere şi câteodată îmi dă iei pe care eu nu m-am gândit să le fac. Ne ajutăm una pe alta, suntem ca o inimă”, spune Lucreţia Pop, mama Andreei.
Expoziţie pentru strângere de fonduri
Andreea are nevoie de o intervenţie chirurgicală la mâna stângă. O singură operaţie nu oi va ajuta, are nevoie de mai multe astfel de şedinţe care sunt costisitoare. Părinţii, dar şi oamenii de bine o vor ajuta să îşi expună creaţiile pentru a strânge fonduri necesare intervenţiei.
“Vom avea şi o expoziţie, am avut şi în 2012 o expoziţie de origami, îns copul de a strânge bani. Urmează să plec la o operaţie cu ea, o operaţie foarte grea pentru mână. Costă foarte mult, e un fixator ca să îi sucească mâna invers ca să pot să îi îndeplinesc visul de a câta la chitară. Ea îşi doreşte foarte mult să cânte la chitară şi vreau să o înveţ să cânte. Sper să mă ajute Dumnezeu să pot să fac treaba asta. Noi de vreo 10 ani mergem la Mangalia, la un orotped venit de la Chişinău, îi montează un fixator şi durează un an de zile, depinde cum îi poate suci mînuţa să o facă la 180 de grade. Asta durează în timp. Nu pot să dau un preţ exact. Are 12 operaţii la picior”, ne mai spune mama Andreei.
Pentru a se recupera aproape total şi a putea duce o viaţă mai aproape de normalitate, adolescenta ar mai avea nevoie de mai multe intervenţii chirurgicale la coloană, dar şi la ambele picioare. Însă banii sunt şi aici o adevărată problemă. Până vor aduna sumele pentru tratamente şi spitalizare, tânăra urmează şedinţe de recuperare la spital dar şi la Casa Policino din Petroşani.
Monika BACIU
