*Pentru următoarea ediție a campaniei „Premianții fără premii” vă propunem
să ne întâlnim cu un muzeograf, un om îndrăgostit de satul românesc, despre
care putem spune fă teama de a greși că este colecționarul satelor aflate
la marginea lumii. Daniel I. Iancu a început un proiect de colecționare
fotografică și documentară a satelor uitate de lume.*
„Inițial a fost pasiunea pentru munte, la sfârșitul anilor ’80, apoi, tot
mergâng „pe dealuri” cum le zic eu, am descoperit satele. În anii ’90 erau
totuși mult mai populate și mult mai autentice din punct de vedere al
arhitecturii tradiționale. Din păcate, pe atunci aveam un aparat de
fotografiat mic, pe film, un Smena. Ulterior, când am lucrat în presa
județeană,
am folosit deplasările pe teren pentru a vedea cât mai multe asemenea sate
izolate. În 2007 m-am angajat la Muzeul de Etnografie și Artă Populară din
Orăștie, iar prima temă de cercetare a fost „Măgureni, un sat părăsit”,
apoi m-am gândit că lucrurile se pierd, se schimbă, iar unele aspetcte de
etnografie merită consemnate până nu dispar definitiv, așa că s-a născut un
alt proiect de inventariere a satelor izolate, a cătunelor. Pagina SATE LA
MARGINEA LUMII este doar vârful unui iceberg, materialul adunat
(fotografii, plașnse, date, obiceiuri, povești despre oameni etc.) e mult
mai vast, dar fotografiile cu tentă etnografico-documentară au un impact
mai mare, este varianta soft a unui proiect științific care necesită încă
multă muncă de teren. Nu toate sunt fotografii artistice, dar nu latura
asta mă interesează în primul rând, ci constituirea unei baze de date„ –
ne-a spus Daniel I. Iancu desre propriul proiect.
L-am mai rugat pe acest om să ne spună de ce a acceptat invitația noastră
și iată răspunsul lui: „pentru că mi-a fost adresată de niște oameni pe
care îi apreciez. Nu înțeleg de ce mi-a fost adresată mie pentru că, fără a
încerca să par modest, cred că există mulți alții care meritau să fie premia
ți în locul meu. Ceea ce fac eu e munca mea, care din fericire pentru mine,
se împletește și cu pasiunea mea, dar multă lume cred că face același
lucru. Să pozezi niște case părăsite nu pare prea spectaculos. Am mai
acceptat invitația pentru că e și un motiv de mândrie. Cineva, un premiat
anterior, mi-a spus că ori de câte ori îi este greu sau se simte
demoralizat, se uită la diploma cu semnăturile oamenilor și asta îl face să
meargă mai departe, spune că îi dă energie, oricum, e un motiv de mândrie
să fi apreciat chiar dacă nu înțelegi întotdeauna pentru ce ești apreciat. Și
apropo, pentru lucrurile pentru care voi mă premiați, alți m-au dat în
judecată, spunând că îmi neglijez copilul, doar că în ultimul an Îngerul
meu a fost peste tot cu mine, pe toate dealurile și pe toți munții. Nu știu
dacă am fost destul de explicit și, oricum, când am acceptat să ne vedem pe
21 noiembrie, inițial am crezut că e vorba despre vreun concert sau acțiune
organizată de voi, cum ați mai făcut, de aia am zis da din prima, apoi când
mi-ai explicat mai mult, mi s-a uscat gura de emoții”.
*Pentru exemplul oferit, pentru întreaga strădanie a acestui om de a ne
împiedica să uităm tradițiile rurale românești vă propunem să ne întâlnim
cu el și să-i spunem că-i mulțumim pentru ceea ce ne oferă. Sâmbătă, 21
noiembrie 2015, ora 11.00, domnul Daniel I. Iancu vine să-l cunoaștem.
Aveți ocazia să îl priviți în ochi, să-i spuneți o vorbă caldă și să fiți
parte dintre cei care îi vor mulțumi oficial printr-o diplomă și un buchet
de flori venind în fața statuii lui Decebal din centrul Devei.*
*Despre proiectul „Premianții fără premii”*
E vremea să facem ceva.
A trecut sau ar fi trebuit să apună perioada lui „să se facă”. Dintr-un
singur şi banal motiv pentru că se face. Societatea a mers înainte până
acum, poate uneori destul de încet faţă de cum ne-am fi dorit, şi merge în
continuare. Proiectul social „Premianţii fără premii” se vrea o modestă
răsplată din partea societăţii pentru valorile noastre, cele autentice.
Ei sunt oamenii a căror muncă este de folos tuturor. Ei sunt cei care ne
fac viața mai frumoasă prin munca lor. Artiști, inventatori, meșteșugari și
alții care ne arată că frumosul și utilul sunt aici, lângă noi.
Astfel, proiectul vă invită să ieşim în stradă, de data asta nu pentru a
protesta, ci pentru a mulţumi celor care, prin munca lor, prin ceea ce fac,
prin preocupările lor, ne dau motive de mândrie. Propunerea este ca în
fiecare sâmbătă să ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestră a lui
Decebal. Vom invita de fiecare dată un om valoros, care prin munca lui,
strădaniile lui, face ca România să existe. Vom merge acolo să-l cunoaştem,
să-i mulţumim că există şi să-i strângem mâna în semn de preţuire şi
respect.
Vă invităm să fiţi parteneri ai unui proiect care doreşte să descopere şi
să redescopere valorile României.
