Așa cum ne-am obișnuit deja, anunțăm astăzi o nouă ediție a campaniei „Premianții fără premii” în cadrul căreia vă propunem să ne vedem cu un alt om minunat. Este vorba despre o pădureancă din Poienița Tomii, îndrăgostită de tradițiile românești, de straiele tradiționale și de… muncă. Chipul ei brăzdat de timp este o mărturie a trecerii prin viață în mod frumos și sănătos.
La 92 de ani, doamna Maria Marina suprinde prin vitalitatea de care dă dovadă, acuitatea vizuală, un sistem de valori bine definite, ușor perceptibile și adânc păstrate în sufletul său. Dar nu acestea sunt argumentele pentru care am ales să vă invităm s-o cunoașteți și să o premiați cu recunoașterea dumneavoastră. Aflată la o vârstă la care puțini se mai gândesc la muncă și la proiecte de viitor, venerabila doamnă muncește zilnic în gospodărie, are grijă de animale, tricotează, nu-i stau mâinile aproape toată ziulica. Nici acesta nu este motivul pentru care o propunem, desi este sufficient credem noi.
În fiecare zi doamna Maria Marina muncește, indifferent unde s-ar afla îmbrăcată în costum popular, straiul traditional al pădurenilor. Așa simte ea că trăiește și așa vrea s-o facă în continuare. Am întrebat-o de ce se îmbracă astfel, iar răspunsul a fost pe cât de simplu, pe atât de elocvent. „Păi, eu le-am făcut și de ce să le arunc, să iau din astea care se rup!?”, ne-a spus în timpe ce ne privea cu ochii săi veseli.
Câna am ajuns la domnia sa, am găsit-o în camera, stătea pe un scăunel, tras mai lângă fereastră să aibă lumină. Lucra la ciorapi de lână și cu greu și-a putut ascunde mâhnirea că nu mai vede așa bine ca în tinerețe. Nu am zis nimic, nu am pomenit despre faptul că lucra fără ochelari, ceea de denota faptul că încă se poate lăuda cu o vedere bună.
Dimineața se trezește, își ia ca de obicei straie frumos și viu colorate, specific Ținutului Pădurenilor, și dă tura prin orgadă pe la animale. Le hrănește, vorbește cu ele, le mângâie și se bucură de clipele petrecute în vârf de munte. Am găsit-o puțin supărată. „M-o călcat vaca și mă doare puțin piciorul, dar îmi trece”, ne-a mărturisit. A acceptat invitația noastră, vine la Deva să ne vedem cu dumneaei și să ne bucurăm de prezența unui om frumos.
Pentru toate acestea, pentru cele arătate mai sus, vă propunem, să ne întâlnim cu ea și să-i spunem că-i mulțumim pentru ceea ce ne oferă, un exemplu de om. Sâmbătă, 27 februarie 2016, ora 1100, doamna Maria Marina vine s-o cunoaștem. Aveți ocazia să o priviți în ochi, să-i spuneți o vorbă caldă și să fiți parte dintre cei care îi vor mulțumi oficial printr-o diplomă și un buchet de flori venind în fața statuii lui Decebal din centrul Devei.
Despre proiectul „Premianții fără premii”
E vremea să facem ceva.
A trecut sau ar fi trebuit să apună perioada lui „să se facă”. Dintr-un singur şi banal motiv pentru că se face. Societatea a mers înainte până acum, poate uneori destul de încet faţă de cum ne-am fi dorit, şi merge în continuare. Proiectul social „Premianţii fără premii” se vrea o modestă răsplată din partea societăţii pentru valorile noastre, cele autentice.
Ei sunt oamenii a căror muncă este de folos tuturor. Ei sunt cei care ne fac viața mai frumoasă prin munca lor. Artiști, inventatori, meșteșugari și alții care ne arată că frumosul și utilul sunt aici, lângă noi.
Astfel, proiectul vă invită să ieşim în stradă, de data asta nu pentru a protesta, ci pentru a mulţumi celor care, prin munca lor, prin ceea ce fac, prin preocupările lor, ne dau motive de mândrie. Propunerea este ca în fiecare sâmbătă să ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestră a lui Decebal. Vom invita de fiecare dată un om valoros, care prin munca lui, strădaniile lui, face ca România să existe. Vom merge acolo să-l cunoaştem, să-i mulţumim că există şi să-i strângem mâna în semn de preţuire şi respect.
Vă invităm să fiţi parteneri ai unui proiect care doreşte să descopere şi să redescopere valorile României.
