Are 73 de ani și este condamnată la singurătate de propriile fete, dar și de stat. Povestea de viață a doamnei Maria Ștefan este demnă de un roman. S-a căsătorit la 15 ani, a avut un o fată și apoi a mai înfiat un copil. La 35 de ani a divorțat, iar fetele nu i-au fost ajutor. A lucrat la mină unde a avut un accident care i-a afectat coloana. Ajunsă la bătrânețe, tanti Morico, cum îi spun apropiații, se luptă cu singurătatea și cu bătrânețea. Fetele au uitat-o și au condamnat-o la singurătate. La fel a făcut și statul. Femeia ar vrea să meargă la azil, dar nu este primită pentru că nu are niciun handicap dovedit prin acte. Tanti Morico a lucrat la mină, iar în urmă cu zeci de ani a suferit un accident care i-a afectat coloana. Nu are acte care să dovedească acest lucru. A ajuns la 73 de ani și trăiește dintr-o pensie de 400 de lei. Mai face curățenie la patru scări de bloc și ne spune că uneori mai îngrijește și câte o bătrână.
“Eu mi-am luat viața singură, am lucrat pe unde am putut. Am vorbit cu preotul Bulf și aici nu avea loc. Am patru milioane pensie (400 RON), dar acum o să mai îmi dea. Măcar iarna, două-trei luni dacă aș putea sta la azil. Am 73 de ani, ce să fac. Eu mă mai duc la cumpărături, când mănânc mai bine, când mă odihnesc. Femeile de la alimentară mă cunosc, și când mi-e greu iau câte o pulpă, două”, ne-a spus doamna Maria Ștefan.
Din puținul pe care îl are, femeia reușește să își plătească toate datoriile. Se gândește chiar și la înmormântare. Pentru a nu depăși cheltuielile, conștiincioasă își notează, în fiecare zi, indexul de la contorul de curent. Chiar și așa, în casa ei este mai frig decât afară. Îi este frică să pornească caloriferul electric pentru a nu consuma prea mult curent, dar de teamă de a nu provoca un incendiu. Instalația electrică este veche și frecvent au loc incendii, ne spune femeia.
“Fac și patru scări, cu alea reușesc să îmi plătesc datoriile. Plătesc cotizația de înmormântare, la pensionari, plătesc asigurarea la casă. E tare frig în casă, nu se încălzește, când mă trezesc dimineața, hainele sunt umede. A venit cineva de la Caritas și mi-au zis când am nevoie să spun că vin și mă ajută”, ne mai povestește tanti Morico.
Femeia ar vrea la azil. Dar condițiile în care funcționează centrele de acest tip nu îi permit să fie integrată aici. Spre exemplu, la Petrila, una din condițiile principale este ca persoanele internate să fie cu handicap și să nu aibă pe nimeni.
“Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Petrila are o capacitate de 50 de locuri si este o unitate rezidenţială de asistenţă socială care are rolul de a asigura aplicarea politicilor şi strategiilor de asistenţă socială a persoanelor adulte cu dizabilităţi. Unitatea are in componenţă un număr de 3 clădiri, unde, pe lângă dormitoare, camere de zi, club, bucătărie, săli de mese, grupuri sanitare, se mai găsesc şi cabinete de specialitate şi un corp administrativ. Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Petrila oferă următoarele servicii: cazare, hrană, cazarmament; asistenţa medicală de specialitate, activităţi de ergoterapie, recuperare, îngrijire şi supraveghere permanentă a persoanelor asistate; activităţi cultural – educative şi de socializare atât în interiorul centrului cât şi în comunitate; consiliere şi informare asistaţilor şi familiilor acestora; acordă sprijin şi asistenţă de specialitate în vederea prevenirii situaţiilor ce pun în pericol siguranţa persoanelor asistate; intervine în sensibilizarea comunităţii la nevoile specifice ale persoanelor asistate, colaborare cu biserica, scoala, comunitatea. Beneficiari, persoane adulte cu dizabilităţi, aflate în dificultate, de pe raza judeţului Hunedoara”, arată pe site-ul DGASPC Hunedoara.
Tanti Morico are handicap, dar nu poate dovedi acest lucru cu acte. Are și două fete cărora nu le pasă de ea. Una este la Timișoara, iar cealaltă locuiește la un bloc distanță de cea care i-a dat viață. Femeia este condamnată la singurătate atât de propriile fete cât și de stat. Oameni cu suflet mare o caută și îi mai aduc de mâncare femeii. Lavinia Grigoriu, Mariana Popa și Anca Stoica au vizitat-o pe bătrânică pentru a-i duce îmbrăcăminte, dar și mâncare.
Monika BACIU
