Situația minerilor angajați la Complexul Energetic Hunedoara riscă să capete accente dramatice dacă niște aspecte legate de activitatea de la minele Lonea și Lupeni nu vor fi lămurite rapid de tot.
(1) În noiembrie anul trecut, adresam Ministerului Energiei o întrebare cu privire la numărul de mineri care urmează să fie disponibilizați la data de 31 decembrie 2018 de la cele două exploatări miniere. Cei de la minister au spus că, din 1700 de salariați, se va renunța la 307 de la mina Lonea și la 543 de la mina Lupeni;
(2) În ciuda acestor disponibilizări, planurile sunt ca exploatarea să continue la cele două mine, deși, continuarea activității după data de 31 decembrie 2018 ar însemna ca CEH să returneze ajutorul de stat primit de la Guvernul României, ajutor financiar care trebuia să fie folosit pentru terminarea exploatărilor. Întrebarea este de unde va avea CEH acești bani, în condițiile în care activitatea de producție s-a redus și, mai nou, grație OUG 114/2018 va trebui să plătească și o taxă de 2% raportată la cifra de afaceri?;
(3) În condițiile în care nu s-au mai făcut investiții de zeci de ani în aceste mine și în condițiile acestor disponibilizări numeroase, cine își va asuma responsabilitatea în cazul producerii unor nedorite accidente? La mina Lupeni, în octombrie 2017, avea loc un accident groaznic și trei mineri își pierdeau viața, deși era programat activitatea minieră să fie oprită în septembrie 2017! Mai deunăzi, am aflat că dosarul accidentului a fost clasat! Deci, nimeni nu a fost de vină de moartea unor oameni! Să înțeleg că toți cei de-acolo nu au nici cea mai mică remușcare? Nu au deloc inima strânsă când îi trimit pe acești oameni să lucreze în niște condiții de muncă atât de nesigure? Atât de haini să fie doar pentru a mai avea influență și a nu-și pierde privilegiile?
