Domnule Ministru,
Anul acesta s-a marcat și în țara noastră la 4 februarie — Ziua luptei împotriva cancerului, în urma adoptării de către Parlamentul României a inițiativei U.N.P.R. privind instituirea acestei zile, devenită Legea 274/2015. Această zi este parte a campaniei mondiale în lupta împotriva afecțiunilor de natură oncologică, potrivit Cartei de la Paris adoptate la Summit-ul mondial împotriva cancerului pentru noul mileniu, desfășurat la 4 februarie 2000. În documentul amintit s-a consemnat necesitatea unei alianțe puternice între cercetători, profesioniști din domeniul sănătății, pacienți, guverne, parteneri din industrie și mass-media în lupta împotriva cancerului.
În țara noastră problematica ridicată de aceste boli cumplite, de care sunt diagnosticate anual peste 80.000 de persoane și care curmă viața a peste 50.000 de oameni, este de cea mai înaltă gravitate. Așa cum știți foarte bine, dramele trăite de oamenii care primesc crâncenul diagnostic sunt greu reprodus. O doamnă îmi transmitea săptămâna precedentă următoarele gânduri: în urmă cu un an și ceva am fost și eu diagnosticată cu cancer…. cel mai mult mă sperie nu că boala o sa mă învingă ….mă sperie gândul de a-mi lăsa copiii singuri în viata… sper măcar să-și termine facultatea și să-și găsească un servici, fiecare să aibă din ce să se întrețină în mod decent și respectuos… să nu rămână fără mijloace de întreținere. Cancerul este o boală alături de care niciodată nu ești sigur de ziua de mâine… este un sentiment pe care nu poți să-l descriu în cuvinte… sper să înving boala macar să-mi văd copiii la casele lor și cu un servici stabil… nu știu… viața decide… sper să înving cancerul… și să-mi vad copiii fericiți.
Sunt convins domnule Ministru că activitatea dumneavoastră desfășurată la Institutul Oncologic “Prof. Dr. I Chiricuță” din Cluj-Napoca v-a arătat cât se poate de bine care sunt lipsurile sistemului sanitar din această privință, cât și importanța prevenției și a informării corecte cu privire la factorii de risc. Este cunoscut faptul că mortalitatea este mai ridicată în România cu aprox. 15 – 16% față de media Uniunii Europene datorită depistării tardive a maladiei. Cetățenii nu se supun controalelor regulate și în multe cazuri amână sfătuirea cu medicul până în momentul în care nu mai pot suporta simptomele. Așa cum știți, diagnosticarea timpurie și asigurarea continuității îngrijirii sunt determinante în abordarea acestor boli. O informare corespunzătoare asupra semnelor și simptomelor de avertizare pentru mai multe tipuri de cancer pot face diferența între viață și moarte, iar beneficiile depistării la timp sunt incontestabile. Făcând trimitere la rata de supravieţuire la cinci ani de la diganosticare a bolnavilor de cancer, observăm că România este sub media Uniunii Europene, având drept cauză depistarea bolii în faze avansate, în absența programelor de prevenire, descoperire şi diagnosticare a bolii în faze incipiente.
În aceste condiții apreciem că se impune pregătirea în regim accelerat a planul naţional de control al cancerului care să urmărească promovarea unui stil de viaţă sănătos, combaterea factorilor de risc, măsuri de prevenire primară prin politici de vaccinare împotriva hepatitelor cronice şi a infecţiilor sângelui, screening-ul cancerului de col uterin, controlul calităţii diagnosticului, tratamentul multimodal. Totodată, considerăm că perfectarea registrelor de cancer care operează în prezent, în conformitate cu prevederile europene în materie, cât și îmbunătățirea organizării și finanțării sistemului pot conduce la o incidență scăzută a apariției bolilor de natură oncogenă cu aprox. 1/3, cât și tratarea mai eficientă și vindecarea multor tipuri de cancer.
Având în vedere cele prezentate, vă rog domnule Ministru să ne comunicați sintetic măsurile care urmează să fie cuprinse în acest plan, calendarul pentru anul 2016 în această privință, cât și dacă sunt elaborate materiale informative actualizate cu privire la prevenția cancerului care să fie distribuite în colaborare cu societatea civilă, Ministerul Educației și alte instituții publice, inclusiv vizavi de expunerea la diverse riscuri prin alimentație, mediul nesănătos sau absența activităților sportive.
