Statul român a sacrificat industria minieră pentru a adera la Uniunea Europeană. Pentru că aşa a fost dictonul, România a trebuit să adere la Uniunea Europeană, iar acest lucru s-a făcut cu sacrificii. Sacrificiile sunt plătite astăzi de lucrătorii din minerit care se văd în faţa faptului împlinit. Se pune lacătul pe această industrie fără ca cineva să ia vreo măsură. Aşa a fost scris încă din anul 2004. În decurul a nouă ani, Compania Naţională a Huilei începe să acumuleze datorii la bugetul de stat, iar acest lucru corelat cu majorarea salariilor şi neîndeplinirea planului de producţie duce la declinul economic. În perioada 2004-2006 statul a emis mai multe ordonanţe care ar fi permis ştergerea datoriilor istorice, însă conducerile CNH nu au făcut demersurile necesare.
“La începutul lui 2004, Executivul aprobă Strategia Sectorului Minier. Capitolele ei au denumiri pompoase: creşterea profitabilitaţii minelor, sprijinirea creşterii economice în Valea Jiului până în 2010 sau eliminarea subvenţiilor pentru cărbune. Erau cerinţe pentru aderararea la Uniunea Europeană. Dincolo de cuvintele mari, era, defapt, vorba, despre căutarea unui plan prin care se puteau închide minele. Cele rămase deschise trebuiau eficientizate. Totul, prin reducerea locurilor de muncă. Strategia însemna dezvoltarea unui plan de închidere a minelor, penalizarea exploatarilor ineficiente economic şi reducerea locurilor de muncă. In 2007, anul aderării la Uniunea Europeană, Guvernul Tăriceanu notifică Bruxelles-ul cu privire la acordarea, în continuare, a ajutoarelor de stat către Valea Jiului. Comisia Europeană stabilise că 2011 este data-limită până la care guvernele din ţările europene puteau acorda ajutoare sectorului minier. România primeşte derogare până în 2018”, arată raportul administratorului judiciar al CEH.
Compania Naţională a Huilei a acumulat datorii enorme, astăzi fiind în lichidare.
“Datoriile acumulate de Compania Naţională a Huilei pe perioada 2003 – 2012 cuprind, într-o măsură semnificativă, datorii către bugetul de stat şi către bugetul asiguărilor sociale de stat şi, într-o mai mică măsură datorii comerciale şi datorii către bugetul local. Soldurile înregistrate la finele fiecărui exerciţiu financiar din perioada 2003 – 2012 cuprind datoriile preluate din anii anteriori la care s-au adăugat datoriile din anul curent. În acest context, majorările şi penalităţile calculate pentru neplata datoriilor, la nivelul anului 2012 au ajuns la peste 3,5 mld lei. De menţionat este faptul că, în perioada 2004 – 2006 au fost emise o serie de acte normative în baza cărora compania a beneficiat de scutirea la plată a datoriilor către bugetul consolidat al statului cu condiţia Notificării ajutorului de stat în vederea obţinerii avizului Comisiei Europene. Întrucât aceste documente nu au fost obţinute, compania a fost obligată să reintroducă în contabilitate sumele scutite, ceea ce a determinat, pe de o parte creşteerea pierderilor financiare din anii precedenţi, şi pe de altă parte creşterea semnificativă a majorărilor şi penalităţilor începând cu anul 2007. începând cu anul 2010 aplicarea OUG nr. 39/2010 (în care se stipulează că plata cu întârziere a obligaţiilor fiscale peste 60 de zile se sancţionează cu o penalitate de întârziere de 15% din obligaţiile fiscale principale nestinse), a afectat negativ şi mai mult rezultatele economico-financiare ale companiei”, se arată în documentele Ministerului Energiei.
In 2012, la cinci ani după intrarea în Uniunea Europeană, Compania Naţională a Huilei intră în procedură de lichidare. Datoriile la bugetul de stat sunt de aproape un miliard de euro. Concomitent Guvernul înfiinţează o entitate juridică nouă – Societatea Națională a Huilei care preia angajaţii şi activele C.N.H. datoriile, de cca. un miliard de euro, rămân la C.N.H. La scurt timp, Societatea Naţională a Huilei fuzionează cu Complexul Energetic Hunedoara, care îşi începe activitatea în septembrie 2012. Societatea Naţională a Huilei primeşte în componenţă, în 2012, minele considerate viabile – Lonea, Livezeni, Lupeni şi Vulcan. Minele Petrila, Uricani și Paroșeni – neviabile – sunt reorganizate sub numele de Societatea Națională de Închideri a Minelor, iar Guvernul stabileşte pentru ele un ajutor de stat de peste 35 de milioane de euro anual, până în 2018. În paralel, fosta Companie Naţională a Huilei se află şi în 2015 în lichidare si trebuie să acopere datoriile de la bugetul de stat, ajunse, astăzi, la peste 1 miliard de euro.
Se naşte “avortonul” CEH
În anul 2012 se naşte Complexul Energetic Hunedoara. Soarta pare a fi aceeaşi cu cea a Companiei Naţionale a Huilei. Se încearcă menţinerea mineritului, dar toţi factorii responsabili ştiu că de fapt acest sector de activitate trebuie să dispară. E unul din angajamentele României pentru aderarea la UE.
“Complexul Energetic Hunedoara S.A., a luat fiinţă ca o societate integrata energie – minerit, al cărei principal obiectiv declarat, îl reprezenta eficientizarea activităţilor desfăşurate, atât în sectorul minier cât şi în sectorul energetic, activităţi aflate într-un declin evident la acel moment, datorită evoluţiei nefavorabile a sectorului energetic şi a datoriilor acumulate în sectorul minier de către Compania Naţională a Huilei S.A. (devenită ulterior Societatea Naţională a Huilei S.A. prin procedura de dare în plată a activelor şi prin preluarea a patru exploatări miniere considerate viabile, conform O.U.G. nr. 84/2011 aprobată prin Legea nr. 38/2012, respectiv O.U.G. nr. 119/ 2011 aprobată prin Legea nr. 143/ 2013)”, arată administratorul judiciar.
Au existat planuri mari pentru Complexul Energetic Hunedoara, „CE Hunedoara urma sa desfasoare activităţi de cercetare geologică pentru descoperirea rezervelor de huilă, extracţie huilă, producţie energie electrică pe bază de huilă, furnizare şi mentenanţă, astfel crearea unei societăţi integrate la nivel regional, ce include în structura sa capacităţi importante de producţie, activităţi de furnizare şi de mentenanţă, îi va permite acesteia să profite de beneficiile obţinute prin implicarea în toate etapele lanţului valoric energetic. Analiza factorilor cheie – definirea bunei funcţionări a sistemului energetic – a indicat faptul că opţiunea pentru un jucător puternic la nivel naţional şi regional, care să aibă o cotă de piaţă suficientă pentru a asigura masă critică necesară şi care, prin dimensiunile sale, să poată activa cu succes într-o piaţă regională competitivă, ar servi mai bine obiectivului de creare a unui sistem eficient, sigur şi sustenabil de furnizare a energiei electrice în România”. Nimic din toate acestea nu s-au întâmplat şi CEH a ajuns la un pas de faliment.
“Societatea Complexul Energetic Hunedoara SA a fost conceputa sa functioneze intr-o structura incluzand atat exploatarea carbunelui, cat si productia de energie pentru a masca subventionarea in continuare a activitatii a patru exploatari miniere si
a beneficiat de anumite avantaje ca furnizor de energie, avantaje din care s-au acoperit diferentele de pret cu care se obtinea carbunele. Rezultatul a fost ca au pierdut ambele sectoare”, mai arată administratorul judiciar.
Angajaţii CEH plătesc astăzi preţul aderării României la Uniunea Europeană. Minele de cărbune trebuie închise!
Monika BACIU
