Mai multe obiective industriale care odinioară erau mândria acestei zone se doresc a fi transformate în muzeu. Nu puţini sunt cei care spun că Valea Jiului este o zonă moartă, un muzeu pentru unii, iar pentru noi cei de aici locul unde ne ducem traiul. Castelul de apă sau turnul de apă este unul dintre obiectivele pentru care s-a dorit accesarea de fonduri pentru reabilitare.
Turnul de apă din Petroşani a fost ridicat acum 102 ani. Deşi acesta este funcţional, clădirea arată ca o ruină. Nu de puţine ori s-a dorit punerea acestuia în valoare. Cei care au lucrat aici îşi aduc aminte cât de prosperă era zona acum câţiva zeci de ani.
“M-am angajat în anii 1970, aveam 98 de locomotive cu aburi, predominante de 150 de mii pe tracţiune, restul locomite germane e 2,30 care făceau trenurile accelerate şi personale. Turnul de apă a fost construit în anii 1910-1912, are un rezervor de 360 de metri cubi de apă şi alimenta locomotivele cu apă, plus hidranţii care erau construiţi în incinta depoului pentru a stinge eventualele incendii”, a declarat Ioan Lucian Crişan, fost angajat al depoului.
Peste 500 de angajaţi au lucrat la depoul din Petroşani. Acum mai sunt doar şase. Cândva această unitate era mândria zonei, acum ajunge o ruină măcinată de nepăsare.
“Oamenii erau împărţiţi în depoul de locomotive în atelierul de complex unde se făceau reparaţii la locomotivele de aburi, erau 117 oameni, 500 erau mecanici şi ajutoare, 33 atelier şi piese speciale unde intrau frânele şi alte instalaţii speciale de pe locomotivă, parcul rece avea patru oameni care vopseau şi întreţineau locomotivele, la strungărie erau 10 persoane, mecanicul şef 33 de persoane, eram destui, erau şi cei care făceau reparaţiile la locomotive care erau în jur de 30”, mai spune fostul maistru mechanic şef.
Pentru pomparea apei şi depozitarea acesteia s-a construit casa de pompe şi castelul de apă, cunoscut astăzi sub numele de turnul de apă. Toate operaţiunile erau executate cu repeziciune pentru a nu exista întârzieri.
„Acest turn de apă e alimentat de două pompe de 30 KWh şi de o pompă cu motor diesel. Când nu era curent, era pornită şi alimenta turnul. O locomotivă era alimentată în cinci minute, era o capacitate foarte mare la alimentarea locomotivelor, ca să iese locomotiva repede la program”, ne mai povesteşte Ioan Lucian Crişan.
Oamenii observă cu tristeţe cum pe zi ce trece acest obiectiv se degradează şi nimeni nu face nimic. Ba mai mult, foştii angajaţi ai depoului îşi aduc aminte cum au petrecut momente vesele în casa de pompe a castelului.
„S-a distrus tot, şi unitatea şi turnul, practic tot s-a distrus. Din lipsă de fonduri nu mai există interes, nu mai există personal, nu mai e nimic.
Practic nu se mai poate valorifica, e funcţional şi e o piesă de muzeu. S-ar putea doar întreţine, să i se dea faţa turnului cam cum a fost înainte. E o bucată din istoria depoului, e păcat pentru că atunci când lucram aici toată unitatea era de sărbătorile care erau atunci (1 Mai, 23 August) împrăştiam în unitate zgură roşie, bordurile erau vopsite cu var, erau pomi fructiferi plantaţi, arăta extraordinar. Am fost unitate fruntaşă pe ţară trei ani consecutiv”, mai spune Ioan Lucian Crişan, fost maistru mecanic şef la depou.
Turnul era alimentat cu apă din pâraiele de munte din zonă, iar cel care se ocupa de instalaţiile din interior ne spune că s-a mers pe câteva încercări, până ce s-a găsit varianta optimă.
Un alt turn de apă pus în valoare este la Caraş-Serverin. Construcţia este una care atrage atât localnicii cât şi pe turişti. Castelul de Apă din Severin este o clădire emblematică a municipiului Drobeta Turnu Severin. Acesta a fost introdus în circuitul turistic, după ce a fost reabilitat cu 1 milion de euro, bani proveniţi din fonduri europene. Clădirea cu funcţiuni multiple este concepută ca o succesiune de spaţii pe verticală, care să adăpostească un centru de informare turistică, un spaţiu de expoziţie şi galerie de artă, un muzeu „Istoria alimentării cu apă a municipiului Drobeta Turnu Severin, o expoziţie de fotografii şi sculptură, o cafenea literară şi spaţiu de belvedere.
Fata de acest edificiu care in vremuri de mult apuse era un simbol pentru municipiul Petrosani mai sunt multe alte cladiri care ar putea fi puse in valoare si care poate ar atrage un numar important de vizitatori poate chiar si de la noi din Valea Jiului daca nu chiar turisti din strainatate.
Monika BACIU
