Are 80 de ani şi stă la colţ de stradă, dar nu pentru a cerşi ci pentru a-şi vinde florile pe care le cultivă în grădină. Ioana Ştefănescu are 80 de ani, e bolnavă, nu are pensie, dar o caracterizează puterea şi optimismul. Nu a lăsat greutăţile vieţii să o doboare. Aceasta vine aproape zilnic la piaţă pentru a vinde câte un mănunchi de flori pe care îl cultivă. Nu are pensie, nu are niciun venit şi pentru asta încearcă să strângă câţiva banuţi pentru a-şi face traiul mai uşor.
“Ce să fac, nu avem bani, nu avem cu ce trăi. Nu am pensie. Am lucrat 7 ani, dar nu mi-a dat nicio pensie, nimic. Avem şi copii, dar copiii sunt cu trebuirile lor. Nu îngheţ, vin când e cald”, ne spune Ioana Ştefănescu.
Florile le cultivă cu grijă pentru a avea ce să vândă şi vinde. Lumea se îndură de bătrâneţea ei şi cumpără de la ea. Sunt oameni care îi lasă câte un leu sau câte un pachet cu de-ale gurii fără să ia şi florile.
“De acasă de la grădină aduc florile. Mă ocup şi de grădinărit. Câteodată vine lumea, câteodată nu vine. Ce să fac, să plâng, ori plâng ori râd tot aşa este, tot aşa trece timpul. Ori că plângem ori că râdem. Noi suntem mai batrâni, noi înţelegem cu e traiul”, ne mai spune femeia.
Chiar dacă a avut greutăţi în viaţă, bătrânica nu s-şa lăsat doborâtă de ele. Cu ochii senini ne spune că Dumnezeu a înzestrat-o cu putere ca să le poată duce pe toate.
“„Mi-a dat Dumnezeu putere. Am 80 de ani. Mi-e greu să stau aici, dar ce să fac. E musai să vin. Sunt bătrână şi ceva tot mai vine. Am soţ, are pensie bătrânul, dar la amândoi o pensie nu ne ajungem. E 700 de lei pentru amândoi. Sunt cardiacă, am nevoie şi de medicamente pentru că de aceea vin şi aici, că dacă nu aş avea nevoie nu aş veni. Cu câte un leu, doi cum se poate aşa vând florile”, ne mai spune Ioana Ştefănescu.
Femeia nu cerşeşte mila nimănui, nu cerşeşte nici bani. Ea cere de la Dumnezeu doar putere şi câteva zile în plus în şiragul vieţii.
Monik BACIU
