Manual pentru închiderea minelor. Ministerul Economiei deţine un manual după care trebuie închise unităţile miniere neperformante, însă nu are un studiu despre menţinerea acestora pe piaţă şi transformarea lor în afaceri profitabile.
Închiderea minelor se realizează rapid. 25 de pagini are manulaul Ministerului Economiei, în timp ce Complexul Energetic Hunedoara scrie filele închiderii mineritului în trei ani. Ministerul Economiei ar trebui să facă o recenzie la Complexul Energetic Hunedoara care s-a abătut de la normele bine definite în manual şi prin managementul defectuos menţinut în funcţie ani de zile a dus entitatea spre faliment, adică spre închidere fără drept de apel.
Majoritatea membrilor Consiliului de Administraţie a Complexului Energetic Hunedoara au teancuri de diplome care le atestă pregătirea profesională atât pe sectorul industrial cât şi pe cel economic însă până acum niciun nu a găsit nicio soluţie viabilă pentru salvarea de la moarte a mamutului care are peste 6000 de angajaţi. Cu CV-uri stufoase, membrii CA sau cei din structura de conducere a societăţii pot să îşi găsească de lucru oricând, însă angajaţii de rând vor forma cozi interminabile la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă pentru a obţine şomaj.
Planul de închidere a minelor se dovedeşte a fi unul complex, fiind mai mult decât simpla elaborare şi punerea în practică a proiectului. Orizontul de planificare în ceea ce priveşte închiderile minelor cuprinde câteva decenii, fiind necesari diverşi parametri elaboraţi şi interconectaţi la nivel social, economic şi la nivelul mediului, parametri care se pot modifica în timp. Închiderea minelor are repercusiuni majore asupra comunităţilor rurale, pentru că adesea mina este un jucător marcant la nivel economic, fiind un furnizor important de venituri şi servicii sociale pentru comunitatea locală. În acelaşi timp, închiderea minelor reprezintă un risc major în ceea ce priveşte managementul mediului, şomajul şi continuarea furnizării unor servicii cum sunt apa curentă, energia electrică şi asigurarea serviciilor de sănătate. La momentul când s-a lansat proiectul, sectorul minier din România avea nevoie de subvenţii majore, reprezentând un procent foarte mare din resursele guvernamentale, iar închiderea minelor reprezenta o dificultate de ordin social pentru mineri, familiile lor şi comunitate.
Principala provocare a proiectului a fost să adapteze închiderea efectivă a minelor într-un mod acceptabil din punctul de vedere al mediului şi să faciliteze diminuarea impactului social asupra forţei de muncă şi a comunităţii, lăsând în urma sa o moştenire pozitivă de durată în regiunea minieră, precum şi în comunitățile respective.
Aproape 950 de milioane de lei a cheltuit statul roman în nouă ani pentru lucrările de închidere, conservare şi ecologizare a perimetrelor miniere, iar pentru acest an s-au mai alocat 42 de milioane de lei pentru punerea lacătului pe minele din ţară. Ministerul Economiei a alocat pentru închiderea, conservarea şi ecologizarea minelor 41.989.910 lei doart în acest an. CONVERSMIN este societatea care aflată în subordinea Ministerului Economiei a beneficiat de aceste sume de bani.
În anul 2014 s-au conservat 60 de obiective miniere şi s-au închis şi ecologizat 37 de obiective miniere, din care 9 obiective miniere au avut alocate fonduri pentru execuţia unor lucrări de remediere, intervenţii sau calamităţi.
De asemenea, potrivit datelor transmise de Conversmin, în anul 2013 au intrat în conservare 64 de obiective miniere şi s-au închis şi ecologizat 33 obiective miniere, din care 9 obiective miniere au avut alocate fonduri pentru execuţia unor lucrări de remediere, intervenţii sau calamităţi.
În perioada 2005 – 2014, valoarea fondurilor financiare alocate pentru activitatea de conservare şi pentru lucrările de închidere şi reconstrucţie ecologică a fost de 918.562.357 lei. În această perioadă, au intrat în conservare 640 de obiective miniere şi au fost închise şi ecologizate 502 mine.
Monika BACIU
