Mina Lonea se dărămâ. Până o revendică cineva. Activiștii au primit răspuns de la Complexul Energetic Hunedoara în ceea ce privește demolarea unora dintre clădirile aparținătoare minei Lonea. Organizația Valea Jiului a solicitat Complexului Energetic Hunedoara un punct de vedere cu privire la clădirile industriale ale minei Lonea. Aceasta este cuprinsă într-un program de închidere, iar o parte din clădiri vor fi dărămate. Cei de la Organizația Valea Jiului a solicitat inițierea și aprobarea în Consiliul Local a unui regim minim de protecție inclusiv pentru obiectivele de mai jos, cu scopul evaluării preliminare a potențialului de reconversie de către specialiști atestați, înainte de a acorda autorizațiile de demolare sau pentru lucrări de extindere și reabilitare a acestora: Mina Lonea – Turnul de extracție – puț schip, clădirea Dispensarului vechi (Sala ședințe) și calea ferată cu Depoul de locomotive și descărcarea de la Mina Petrila), construite la finalul sec. XIX și mijlocul sec. XX.
Răspunsul de la Complexul Energetic Hunedoara arată că dacă va exista o solicitare, CEH va ține cont de aceasta.
“În baza Legii nr. 137/2002, activele fără caracter social se transferă prin vânzare la prețul pieței, iar până la consultarea comunității, procedură care se va desfășura în viitorul apropiat, [..] nu există o listă de clădiri / construcții care au fost solicitate pentru o eventuală reconversie funcțională. În cazul în care va exista o solicitare în acest sens, Complexul Energetic Hunedoara SA va ține cont de aceasta [..]. În acest sens, sugerăm întocmirea de către dumneavoastră a unui studiu cu privire la potențialul de reconversie funcțională, pe care îl puteți pune la dispoziția celor interesați”, arată răspunsul celor de la CEH.
Relevanța acestora pentru întreaga comunitate provine din atașamentul față de perioada de bunăstare și este recunoscută prin potențialul de reconversie și multiplele exemple din țări apropiate (Ungaria, Croația, Cehia, Polonia). Principiul reconversiei funcționale este utilizat și în Raportul de țară pentru România, pentru anul 2020, cu referire la Valea Jiului și categoria de proiecte și programe care necesită finanțare din Fondul pentru Tranziție Justă.
Răspunsul vine în aceeași zi cu evenimentul TRACER – tranziția justă de la cărbune în Valea Jiului, în urma căruia vorbitorii reprezentanți ai autorităților locale au subliniat că “locurile de muncă din minerit trebuiesc păstrate la acest nivel până cel puțin la data la care avem certitudinea că putem să le înlocuim din punct de vedere economic, iar apoi să vorbim de o reorientare și o restructurare”. Acest fapt denotă lipsă de asumare a situației reale, atât timp cât pârghiile pentru alternative viabile sunt, în întregime, în mediul politic local, județean și național. Tranziția spre alte mijloace de bunăstare întârzie tocmai din cauza lipsei de asumare a responsabilității cu privire la o tranziție justă, deși ne aflăm în anul 23 de tranziție injustă și o scădere demografică de aproximativ 40%.
”Ne bucurăm că în cadrul acestui eveniment experții Comisiei Europene și ai ADR Vest au subliniat că rezonează cu proiectele de reconversie a patrimoniului minier și regenerarea urbană a ansamblurilor miniere ca nucleu pentru revitalizarea postindustrială a Văii Jiului, precum și de nenumăratele semnale pozitive venite în acest sens din partea specialiștilor în domeniu. Considerăm esențial să ținem cont de aceste opinii și de recomandările celor avizați, astfel încât tranziția de la cărbune în Valea Jiului să aducă beneficii reale comunității”, spun cei de la Coaliția Valea Jiului.
