Ori de câte ori un accident de muncă se petrece în subteran, se dezlănţuie iadul. Familiile minerilor aşteaptă cu sufletul la gură să afle veşti despre soţii, fraţii, taţii prinşi în capcana morţii. Atunci cei care intervin sunt salvatorii.
În caz de accident de muncă în subteran ei sunt cei care îşi riscă viaţa. Intră în adâncul pământului fără a şti care sunt condiţiile din subteran. Cum este viaţa de salvator minier ne spune chiar coordonatorul acestora.
“Ca orice meserie este grea doar daca nu te pregatesti, daca te pregatesti nu este o neserie grea. Dureaza formarea unui salvator, intre trei si cinci ani, dar conteaza si la cate interventii participa pentru ca noi facem o instruire la INSEMEX dupa care din doi in doi ani ne prezentam la reautorizare. Pentru fiecare unitate in parte in functie de cate interventii au, cu atat se specializeaza mai mult. La partea teoretica si patea fizica se pregateste el in cadrul subunitatilor dar la partea reala doar in caz de intervenie reala, si atunci in functie de fiecare cate interventii are putem spune daca sunt formati sau antrenati sau nu”, a declarat Gheorghe Mununar, sef Statia SALVAMIN.
Toate intervenţiile sunt deosebite şi toate îi marchează pe salvatori. De cele mai multe ori victimele sunt prieteni, rude sau cunoscuţi.
“Toate te marcheaza, suntem oameni. Este foarte greu sa facem distinctie intre realitate, toate ne marcheaza mai mult sau mai putin. Este vorba de ortacii mostri, la majoritatea evenimentelor la care ajungem deja ei sunt morti si fara sa vrei intr-o comunitate atat de mica te cunosti cu fiecare. Toate ne afecteaza in felul lor”, a mai precizat sursa citata.
Salvarea vieţilor omeneşti este prioritară pentru salvatori, însă aceştia se asigură şi de securitatea locurilor de muncă.
“Una dintre sarcinile noastre este salvarea de vieţi omeneşti, dar alta este protejarea patrimoniului subunităţii. Pe primul loc este viaţa ortacilor noştri, după care şi patrimoniul. Noi trebuie să intervenim de câte ori putem să salvăm locurile de muncă, să salvăm zăcămintele, pentru exploatare în siguranţă şi pentru a avea de lucru. Că dacă am ignora această parte… noi lucrăm foarte mult şi la partea de prevenire. La prevenirea fenomenelor de autoaprindere, de încălzire a masivelor. Una dintre cele mai importante sarcini, asta ar fi, dar ne pregătim şi în caz că avem evenimente cu victime. Atunci să intervenim pentru că este vorba de viaţa oamenilor”, mai spune Mununar.
Salvatorii din Valea Jiului au fost nevoiţi să intervină şi în alte locuri din ţară. Gheorghe Mununar îşi aduce aminte de incidentul de la Baia Mare din anul 2011, când cinci persoane şi-au pierdut viaţa.
“Atâta timp cât intră un om în subteran şi cu atât mai mult cu cât sunt perimetre închise, în conservare, dar încă este acces, avem cel mai clar exemplu, 2011, Baia Mare în care în 28 decembrie, cinci locuitori au intrat fraudulos în mină şi au murit şi a trebuit să intervină cineva să îi scoată şi am fost noi. Automat atâta timp cât sunt lucrări în conservare, lucrări active activitatea de salvare ar trebui să fie în continuare şi cu atât mai mult să ne extindem să fim cât mai pregătiţi pentru orice situaţie”, mai spune sursa citată.
La fiecare intervenţie, salvatorii minieri se luptă cu necunoscutul. Aceştia sunt motivaţi de salvarea vieţilor omeneşti.
Monika BACIU
