Doar o minune ne-ar mai putea salva. Se ştie că situaţia din Valea Jiului nu este roz şi acest lucru nu este doar de un an, doi. De la revoluţie încoace se pare că aproape nimănui nu-i mai pasă de această zonă care are un potenţial foarte mare atît economic cît şi turistic. Toţi au venit, au analizat şi au plecat fără ca vizitele lor să se facă simţite în Vale.
Mai mul decît atît în ultima perioadă locuitorii Văii sînt din ce în ce mai nesiguri de locurile de muncă din minerit, care şi aşa sunt cum sunt, şi trăiesc cu teamă că în orice moment pot fi anunţaţi de închiderea minelor care pînă acum ceva vreme erau considerate viabile dar care în ultimele luni au devenit mai neviabile decît cele de la Societatea Naţională de Închideri de Mine. Tot mai multă lume se cu groază la ziua de mîine şi la viitorul copiilor, dacă se mai poate vorbi de un viitor în Vale. Din păcate locurile de muncă sînt din ce în ce mai puţine iar absolventiilor de liceu sau de studii superioare nu li se oferă o variantă de muncă. Ie pot alege să plece în alte oraşe mari din ţara sau în străinătate la cules de fructe sau legume.
O categorie de oameni care nu s-au gîndit niciodată să părăsească aceste meleaguri sînt momîrlanii care din moşi strămoşi se afla înrădăcinaţi aici şi care nu s-au gîndit niciodată să paraceasca această Vale. Mulţi dintre acestea trăiesc doar din ce produc în grădina sau din vînzarea produselor lactate de la animalele pe care le au.
„Nu ne-am gîndit niciodată să plecăm de aici. Toate neamurile noastre sunt aici. Toţi strămoşii noştrii sînt îngropaţi aici. Pentru noi aceste pămînturi pe care le muncim în fiecare zi de dimineaţă şi pînă seara înseamnă tot. Fără aceste pămînturi fi fără toată munca pe care o depunem zilnic noi nu am putea trăi. Nu sîntem obişnuiţi şi nici nu am putea trăi o clipă la bloc fără ca să nu avem ograda noastră şi animalele noastre”, ne spune un momîrlan.
Aceştia au totuşi şi anumite regrete. Mulţi şi-ar dori ca munca lor să fie văzută şi apreciată şi oamenii de peste hotare care sunt aşteptaţi să vină şi să vadă cum se munceşte pămîntul aici în Valea Jiului în fiecare zi. Mai mult decît atît momîrlanii visează şi ei că poate într-un viitor apropiat şi zona noastră să devină o zonă la fel de căutată ca şi Viscri, acea localitate din judeţul Braşov unde Prinţul Charles al Marii Britanii a venit şi a făcut minuni în ceea ce priveşte turismul rural.
„Am vrea să vină şi aici la noi un prinţ care să ne salveze şi care să aducă foarte mulţi turişti străini pentru că şi noi avem multe locuri frumoase pe care să le poată vizita lumea dar care nu sunt puse în valoare. Îi putem lua pe doritori cu noi toată ziua pe cîmp să vadă cum se munceşte, îi putem trimite cu animalele la păscut, le arătăm cum să mulgă vacile, dar în primul rînd le arătăm ospitalitatea noastră a momîrlanilor din Valea Jiului”, a mai precizat momîrlanul.
Toate aceste lucruri ar putea fi puse în valoare dacă Valea Jiului ar fi cunoscută nu doar prin problemele care au fost cu mulţi ani în urmă, probleme care şi acum considerăm că sunt resimţite la Bucureşti unde mai marii ţării cînd aud de zona noastră mai bine prefera să întoarcă spatele său să găsească soluţii de închidere a tot ceea ce înseamnă locuri de muncă, decît să spună HAI SĂ LE DĂM O MÎNĂ DE AJUTOR OAMENILOR DIN VALEA JIULUI.
Monika BACIU
