Ziua Minerului are o încărcătură simbolică pentru zonele miniere și cu atât mai mult pentru Valea Jiului. Ziua Minerului în Valea Jiului înseamnă amintirea revoltei care a avut loc la Lupeni în 5 și 6 august 1929, dar mai presus de toate este o zi în care oamenii din această zonă sunt din nou confruntați cu o realitate dură: mineritul se stinge ușor ușor, iar de 30 de ani guvernanții nu au implementat niciodată soluții REALE pentru această zonă și pentru mineri.
Anul acesta încă o echipă guvernamentală merge în Valea Jiului. Este foarte bine că premierul însoțit de ministrul Dezvoltării și ministrul Economiei vor fi prezenți. Am spus-o și în trecut, nu trebuie sa lăsăm Valea Jiului deconectată de centrii de putere. Însă, nu știu cum se face că vizitele în Valea Jiului se suprapun mereu cu campaniile electorale. Promisiunile curg de fiecare dată, veritabile râuri de lapte și miere.
Am mers des în Valea Jiului anii aceștia. Am încercat să înțeleg problemele de la firul ierbii, povestea și realitatea dură a mineritului. Am coborât chiar și în subteranul minei Lupeni după un teribil accident în care și-au pierdut viața mai mulți mineri. Astăzi vreau doar să atrag atenția că oamenii de aici s-au săturat de promisiuni deșarte.
În 2018, guvernul PSD promitea că va investi 3,5 miliarde de euro până în 2030 în această zonă, dintre care 1,5 milioane de euro în antreprenoriat. Astăzi, mă aștept să aud alte cifre “prețioase” de la guvernul actual. Nu mă înțelegeți greșit, chiar îmi doresc ca banii aceștia să fie investiți în zonă. Nu însă în cursuri de milioane de euro finanțate cu fonduri europene pentru reconversia minerilor în cameriste, îngrijitori la domiciliu sau pavatori, așa cum ne spunea guvernul la începutul anului.
Măcar astăzi, în al treisprezecelea ceas, să vorbim realmente de soluții. Ele există! Viziunea USR este că trebuie să acționăm în două mari direcții: investiții în infrastructura de transport și dezvoltarea sectorului economic productiv.
Atât timp cât fondurile europene nu vor fi investite în drumuri, care să conecteze Valea Jiului de restul țării, promisiunile de dezvoltare a zonei rămân o poveste pe care politicienii o repetă obsesiv doar în campanii.
Atât timp cât nu vor exista niciun fel de stimulente fiscale pentru firmele care doresc să investească și să angajeze oameni în zonele miniere aflate în tranziție, îmi e teamă că nu vom avea alternative economice la minerit. Valea Jiului și Gorjul trebuie să devină “zone economice speciale”, timp de 10 ani. Doar astfel vor atrage dezvoltarea de activități economice diversificate, care să valorifice competențele și priceperea oamenilor care au lucrat sau lucrează în minerit.
Vor exista și fonduri europene cu duiumul prin Fondul de tranziție justă și prin noul cadru financiar multianual. Acești bani nu vor trebui risipiți în programe inutile, ci investiți în infrastructură. Nu ar fi stricat să fi fost prezenți în Valea Jiului și ministrul Transporturilor și ministrul Fondurilor Europene. Ar fi dat un mesaj clar că guvernul are un plan serios.
Sper să reușim să ne unim forțele, dragi locuitori ai Văii Jiului, iar 6 august să fie simbolul unui nou început și nu doar o comemorare a unor vremuri în care minerii cereau să fie auziți.
Noroc bun!
Cristina Prună-deputat USR
